Ziua buna vs. Ziua rea
Dupa experienta nefericita de la 10K organizat de Constantina Dita, cursa la care am tras cel mai mult pentru unul din cele mai slabe rezultate ale mele pe 10 km, am zis sa schimb tactica la Semi Bucuresti. Eram la fel de racit, de fapt clasica alergie de primavara care ma face sa stranut si sa tusesc si care e singura meteahna de care inca n-am scapat prin practicarea alergarii, am zis sa nu trag pe cursa asta decat cel mult pe ultimii 2-3 km cand voi simti ca ma lasa puterile. Ideea a fost ca sa ma bucur de cursa cel putin 80% din ea si poate de ce nu, de la inceput pana la sfarsit. Nu am avut deloc emotii, am dormit si am mancat normal cu o zi inainte de cursa, am facut doar o zi pauza de la clasicele mele antrenamente (putini cam prea tari dupa parerea unora)
Ziua cursei : fac o mica incalzire de acasa pana in parcul Izvor (e doar la vale) cu 5:30 pe mie si fac misto de bratara de puls care arata 170 bpm deja. Lasa ca o sa trec de 200 bpm atunci in cursa, sa trag ca si Marius Ionescu , oops dar era vorba ca ma simt bine, atunci gata cu senzorii, ma mai uit doar la pace ca sa nu o iau prea repede si nici prea incet. Mi-am propus max 3:50 pe mie si minim 4:20 pe mie ca sa duc sub 1:30 sigur si poate sub 1:25 daca e vreo zi extraordinara. Dupa cele 20 de grade de la ora 9 parea o zi extrem de calda si de nepotrivita alergarii, incepeam abia la 9:45; pana atunci am facut poze cu colegii si la 9:40 m-am indreptat spre zona B de start.
Aici am gresit ca am ajuns tarziu si am intrat prin zona C, practic am ajuns undeva in mijlocul zonei B la inceputul cursei. Am vazut totusi ca timpul real a fost scazut din cel total si a coincis cu cel de pe ceas, dar sa lasam asta pentru final. Inceputul a fost lent, asa cum ma asteptam, dar dupa prima curba, am inceput sa depasesc pentru ca ritmul era de doar 4:30 pe mie; oricum sub 4 pe mie era imposibil din cauza aglomeratiei, asa ca am avut un prim 4:15 cu slalomul aferent. Am profitat de benzile din partea dreapta ca sa fac cele mai multe depasiti si apoi am ajuns pe bucata mea favorita de pe bdul cu fantani : alergam linistit pe iarba cu 3:50. Ma uit si la puls, 90-100 bpm, e clar, nici nu m-am incalzit, da - trebuia sa-mi potrivesc bratara bine pe mana, asa nu-mi va fi de nici un folos :) - sau ba nu, o sa starnesc iarasi discutii imposibile despre cum e sa alergi cu peste 15 la ora sub 100 bpm. Apai evident, o sa am cel mai mic puls din top 10 pe Unirii - Alba-Iulia - pe asta nu mi-l poate lua nimeni decat cel mult alt vitezoman cu Garmin si fara centura, noroc ca nu-s prea multi :)
Il salut pe Florin Ionita si ma pregatesc de atac, dar raman cu grupul pana la Izvor de frica sa nu o iau prea repede. Apoi vine urcarea spre Buzesti, lumea gafaie, eu mentin ritmul si depasesc 3-4 concurenti gandindu-ma cat de usor e pe asfalt la deal vs. montan pe pietre cand fug picioaele in toate partile. Ajung sus si simt prima gafaiala, da, e cam tare 4:10 pe panta de 5%, dar imi revin repede si continui spre Victoriei. Aici il vad pe Constantin, tipul ce alearga in picioarele goale. Ma apropiu foarte greu de el, dar nu imi fac probleme, cursa este si ramane de placere, singurul exces de pana acum a fost urcarea cam rapida pe Berzei. Ajung la Victoriei si o salut pe Cristina Man, noroc ca nu m-am tinut dupa Silviu ca eram terminat acum, e temperatura maxima, iau apa de la Victoriei si plec spre Arc. E o bucata psihologica : soare si deal dar inca sunt odihnit, de cele mai multe ori in curse, am facut coborarea mai lent decat urcarea, acum o sa schimb situatia asta, asa ca o iau mai incet la urcare : 4:10, ma simt minunat, stiu ca pierd secunde fata de viteza optima dar oricum nu aveam sanse sa prind vreun podium aici, pur si simplu il consider un antrenament eficient. Trec de arc, bip si vine coborarea, apai sa nu lancezim sa alergam si sub 4 pe mie; e si umbra si vale, iarasi ma simt minunat; la fel ca la 4:10 pe urcare in soare. Ajung imediat in Victoriei si iar iau apa, desi nu imi e sete, gatul e cam uscat si stiu ca lucrul asta se plateste spre sfarsitul cursei, asa ca ma alimentez si imi torn si o sticla in cap. Ma prinde Constantin si ma depaseste, ma interaba de ce nu trag; uf, e atat de evident.... sunt doar 5-10 secunde in plus pe km....apoi vine un checkpoint pe C. Victoriei, ma activez sa trec inaintea lui si o las la 3:50, este bucata mea favorita : coborarea pe C. Victoriei, de data asta varianta fara noxe, sublim de-a dreptul. Dupa Stirbei ma prinde o kenianca din spate, ma uit la ea, cred ca are max 45 kg la 1:60 si baga lejer 3:40-3:30 pe mie, ma rog gafaie evident, dar baga mare. Ma gandesc, oare de ce se mai chinuie? colegii ei de la barbati au terminat deja cursa, probabil ca e dupa locul 10 (si aveam dreptate a venit pe 15), apoi ma gandesc ca poate alearga si ea ca si mine, de placere sau pentru antrenament sau pentru ea insasi, nu intotdeauna poti lua podium chiar daca esti profesionist. Incerc sa ma tin dupa ea si reusesc pana in Piata Regala aproape 1 km, ea duce cam 3:30, eu la 3:35 ma inabus, ma rog as mai fi dus inca un km daca era gata, dar mai sunt 3 km din care si o urcare de 15 m pe Elisabeta. Asa ca o las in fata si regret ca am facut asta la 100 m de cineva ce putea sa ne fotografieze impreuna. Acum ma rog, pentru mine era ok , dar pentru nevasta-mea nu stiu, ea ma stie ca alerg cu baietii :). Am aflat mai tarziu ca o cheama madame Viola, a terminat cu aproape 3 minute mai repede decat mine ceea ce inseamna ca a accelerat foarte mult pe final, eu mi-am mentinut ritmul de 4:05 pe mie, deci ea a avut undeva la 3:20 pe mie pe final (ce o fi patit de a venit din spatele meu ?) Ajung pe Elisabeta la vale, ii salut pe cei din frunte : Ionut T, Andrei Florin, Bogdan O, (de care vad ca paradoxal m-am apropiat ceva; sigur a lasat-o mai moale, eu ma bucur ca m-am mentinut pana aici) dupa Kogalniceanu il vad pe sens opus pe Victor Spataru, a patit si el ceva ca si kenianca, nu se poate sa fiu in fata, sau pur si simplu el e om de munte si eu de asfalt :). Vine si urcarea finala si cel mai slab km al meu 4:19, e ok, apoi e vale pana la Nat. Unite: nebunie, tobe, ah uitasem de muzica de pe Kiseleff, superbe momente sa auzi muzica live alergand si nu casti !
Si acum despre finalul cursei.... de obicei e o agonie, acum a fost o placere. Nu pot zice ca n-am tras deloc dar macar am avut suficiente resurse ca sa o fac. Mi-am mentinut ritmul, poate am crescut viteza la 4 pe mie in loc de 4:05 dar oricum important este ca n-am mai fost depasit de multi si chiar am mai depasit si dupa km 20. E prima oara cand savurez finalul, nu ma intereseaza timpul desi stiu ca e ok, sigur sub 1:30, vad in zare si pace-rii cu 1:25 dar e prea tarziu sa mai recuperez 400 m. Ma uit la tabela la finish : timpul total cu 1:27 5X si ma oftic, uite domne ca o sa scot peste 1:28 desi sigur am alergat in 1:27 si ceva pentru ca am pierdut cam un minut pana sa trec de start. Acum vad ca in clasamentul oficial am peste 1:28 timp oficial pozitia 62 la general dar efectiv sunt pe locul 58 cu 1:27:12 (timp identic cu cel de pe ceasul meu), deci am alergat mai repede decat cei 2 care au terminat inainte mea :) - oare daca era bataie pentru locul 3 la vreo categorie sper ca se ia in calcul timpul real si nu cel oficial.
Eh, bine ca nu a fost cazul; e un timp si loc decent tinand cont ca mi-a placut cursa si 90% din ea chiar m-am simtit bine fara sa trag. Practic doar pe Berzei, pe Elisabeta la urcare si pe final sunt singurele momente in care am facut un efort constient, in rest picioarele au dus in ritmul lor optim. Termin cursa, iau medalia si nu simt nici un fel de senzatie de greata, nu ma doare nimic, ba mai mult, nu mi-e sete, nu mi-e foame, ciudat rau, parca s-a terminat prea repede... De fapt a fost un antrenament perfect pentru obiectivul meu major : maraton sub 3 ore. Oare as fi facut 42.2 km sub 3 ore? sincer ma indoiesc intrucat nu eram axat pe ideea asta dar sigur mi-as fi batut PB-ul de 3:10 cu cel putin cateva minute. Imi caut sotia care probabil ma asteapta nerabdatoare, i-am zis la ora 11:00 ca sa nu cumva din greseala sa termin sub 1:20 :), dar nu o gasesc, ah, a mizat pe ideea ca daca nu trag (i-am zis acasa) il fac la peste 1:40.
Ne gasim si ne facem clasica poza de final uf deci ramane deschisa ideea de scadere a timpului pe maraton, ce pacat ca mai e ceva pana in toamna, sper sa-mi mentin forma dar mai ales tehnica de a nu trage la inceput ! A fost o cursa mai buna decat toate celelalte avute pana acum ca si eficienta, iar pe distante lungi asta e cel mai important. Cine stie, poate dupa maraton sub 3 ore ma apuca mania ultra-urilor, dar sa nu ne grabim .... Cei 3 km pana acasa, la urcare sunt facuti in ritm rapid alaturi de fi-mea care si ea e multumita ca :-Uite, tati nu e terminat dupa cursa asta !
Ziua cursei : fac o mica incalzire de acasa pana in parcul Izvor (e doar la vale) cu 5:30 pe mie si fac misto de bratara de puls care arata 170 bpm deja. Lasa ca o sa trec de 200 bpm atunci in cursa, sa trag ca si Marius Ionescu , oops dar era vorba ca ma simt bine, atunci gata cu senzorii, ma mai uit doar la pace ca sa nu o iau prea repede si nici prea incet. Mi-am propus max 3:50 pe mie si minim 4:20 pe mie ca sa duc sub 1:30 sigur si poate sub 1:25 daca e vreo zi extraordinara. Dupa cele 20 de grade de la ora 9 parea o zi extrem de calda si de nepotrivita alergarii, incepeam abia la 9:45; pana atunci am facut poze cu colegii si la 9:40 m-am indreptat spre zona B de start.
Aici am gresit ca am ajuns tarziu si am intrat prin zona C, practic am ajuns undeva in mijlocul zonei B la inceputul cursei. Am vazut totusi ca timpul real a fost scazut din cel total si a coincis cu cel de pe ceas, dar sa lasam asta pentru final. Inceputul a fost lent, asa cum ma asteptam, dar dupa prima curba, am inceput sa depasesc pentru ca ritmul era de doar 4:30 pe mie; oricum sub 4 pe mie era imposibil din cauza aglomeratiei, asa ca am avut un prim 4:15 cu slalomul aferent. Am profitat de benzile din partea dreapta ca sa fac cele mai multe depasiti si apoi am ajuns pe bucata mea favorita de pe bdul cu fantani : alergam linistit pe iarba cu 3:50. Ma uit si la puls, 90-100 bpm, e clar, nici nu m-am incalzit, da - trebuia sa-mi potrivesc bratara bine pe mana, asa nu-mi va fi de nici un folos :) - sau ba nu, o sa starnesc iarasi discutii imposibile despre cum e sa alergi cu peste 15 la ora sub 100 bpm. Apai evident, o sa am cel mai mic puls din top 10 pe Unirii - Alba-Iulia - pe asta nu mi-l poate lua nimeni decat cel mult alt vitezoman cu Garmin si fara centura, noroc ca nu-s prea multi :)
Ajung la Unirii si stiu ca pana in Alba Iulia e drept si nitica urcare; daca la maraton a fost bucata unde m-am taiat, acucm ii dau bice si o tin sub 4 pe mie ca sa mai recuperez. Trec de pace-rii de 1:40 dar nu-i vad pe cei cu 1:30; mama ce din spate am plecat, asa am patit si la Moeciu, nu e deloc funny sa faci slalom la inceput, te poate costa spre sfarsitul cursei, dar am zis ca ma nu o sa trag asa ca o las la 4 pe mie. Dupa Alba Iulia vine coborare si e vant din spate. In mod normal as fi calcat pedala sub 3:50 pe mie, dar pentru ca nu era mod normal am lasat la 4 pe mie, am luat apa la km 5 (prima oara in viata mea atat de de devreme) si am inceput sa ma bucur de cursa. La Unirii am vazut pace-rii cu 1:30 si m-am apucat de bucurie sa fac avioane, chiar era super, eram oarecum in grafic si deloc obosit.
Si acum despre finalul cursei.... de obicei e o agonie, acum a fost o placere. Nu pot zice ca n-am tras deloc dar macar am avut suficiente resurse ca sa o fac. Mi-am mentinut ritmul, poate am crescut viteza la 4 pe mie in loc de 4:05 dar oricum important este ca n-am mai fost depasit de multi si chiar am mai depasit si dupa km 20. E prima oara cand savurez finalul, nu ma intereseaza timpul desi stiu ca e ok, sigur sub 1:30, vad in zare si pace-rii cu 1:25 dar e prea tarziu sa mai recuperez 400 m. Ma uit la tabela la finish : timpul total cu 1:27 5X si ma oftic, uite domne ca o sa scot peste 1:28 desi sigur am alergat in 1:27 si ceva pentru ca am pierdut cam un minut pana sa trec de start. Acum vad ca in clasamentul oficial am peste 1:28 timp oficial pozitia 62 la general dar efectiv sunt pe locul 58 cu 1:27:12 (timp identic cu cel de pe ceasul meu), deci am alergat mai repede decat cei 2 care au terminat inainte mea :) - oare daca era bataie pentru locul 3 la vreo categorie sper ca se ia in calcul timpul real si nu cel oficial.
Eh, bine ca nu a fost cazul; e un timp si loc decent tinand cont ca mi-a placut cursa si 90% din ea chiar m-am simtit bine fara sa trag. Practic doar pe Berzei, pe Elisabeta la urcare si pe final sunt singurele momente in care am facut un efort constient, in rest picioarele au dus in ritmul lor optim. Termin cursa, iau medalia si nu simt nici un fel de senzatie de greata, nu ma doare nimic, ba mai mult, nu mi-e sete, nu mi-e foame, ciudat rau, parca s-a terminat prea repede... De fapt a fost un antrenament perfect pentru obiectivul meu major : maraton sub 3 ore. Oare as fi facut 42.2 km sub 3 ore? sincer ma indoiesc intrucat nu eram axat pe ideea asta dar sigur mi-as fi batut PB-ul de 3:10 cu cel putin cateva minute. Imi caut sotia care probabil ma asteapta nerabdatoare, i-am zis la ora 11:00 ca sa nu cumva din greseala sa termin sub 1:20 :), dar nu o gasesc, ah, a mizat pe ideea ca daca nu trag (i-am zis acasa) il fac la peste 1:40.
Ne gasim si ne facem clasica poza de final uf deci ramane deschisa ideea de scadere a timpului pe maraton, ce pacat ca mai e ceva pana in toamna, sper sa-mi mentin forma dar mai ales tehnica de a nu trage la inceput ! A fost o cursa mai buna decat toate celelalte avute pana acum ca si eficienta, iar pe distante lungi asta e cel mai important. Cine stie, poate dupa maraton sub 3 ore ma apuca mania ultra-urilor, dar sa nu ne grabim .... Cei 3 km pana acasa, la urcare sunt facuti in ritm rapid alaturi de fi-mea care si ea e multumita ca :-Uite, tati nu e terminat dupa cursa asta !
