Mi Watch de la Xioami, un ceas surprinzator de bun chiar si pentru un alergator

 De Mos Niculae, vrand sa-mi impulsonez fata sa fie mai motivata in a face miscare, i-am luat un ceas Xioami Mi Lite cu numai 200 lei si cred ca e cel mai ieftin ceas cu gps care poate fi cumparat de nou. Am reusit sa-i fac si o proba la o mica alergare in Parcul Moghioros. Am avut prin comparatie un ceas Coros Pace 1, telefonul mobil precum si ceasurile colegilor de alergare (diverse modele). Am ramas impresionat de precizia track-ului GPS am alergat pe o parte si pe alta unei strazi de 6 m si track-urile erau clar delimitate si neamestecate desi pe strada erau blocuri inalte ce obturau vederea cerului. Am ramas frapat cum doar telefonul avea o precizie comparabila, iar ceasul Coros amesteca track-urile de parca alergam pe 7 carari. Diferenta de distanta a fost de 0.01 km fata de telefon si 0.08km fata de ceasul Coros si inclin sa cred ca telefonul si ieftinaciunea de ceas au fost mai precise. Totusi ecranul mic, greu lizibil in timpul alergarii m-a convins ca nu poate fi un inlocuitor pentru batranul Coros Pace.

Avand mai bine de 3 ani ceasul Coros Pace1, eram dispus sa fac un upgrade sau mai bine zis o schimbare, asa ca am zis sa risc cu 'modelul de varf 'de la Xiaomi adica cu Mi Watch. Caracteristicile care m-au atras au fost (pe langa pretul extrem de mic) : - baterie 420Mah, identica ca pe Coros, senzori gps in 4 sisteme (comparativ cu doar 2 sisteme pe Coros),  senzor dublu de puls si cu masurare O2 din sange (Coros nu are asa ceva), afisajul mare, calitatea AMOLED, touch, control muzica inclusiv Spotify si restul de functii smart gen Alexa sau telecomanda foto a telefonului (da noi, alergatorii ne cam facem poze, iar cu camera frontala, pozele ies mult mai bine decat cu cea de selfie)

    Ca fata am setat Smart Module, unde pot vedea pe langa ora, puls, baterie, data, numar de pasisi calorii, altitudinea si da, nu o sa credeti; ceasul are un senzor barometric extrem de precis. De pe Coros imi lipsesc doar informatiile de ora rasarit si ora apus, informatii care din pacate se actualizeaza dupa GPS si nu din aplicatie, deci in saptamana in care Coros a somat, el zicea ca soarele apune la 16:53 si eu ma uitam la 17:02 cum inca era soare, ca deh, ziua creste... asa ca sincer vremea si temperatura din exterior sunt mult mai folositoare ca informatii vs. ora de rasarit/apus (neactualizate) sau temperatura de la incheietura mainii, da pe Xioami nu aveti senzor de temperatura si o sa va lipseasca enorm :) !

    Voi trece scurt prin functii :iti poti monitoriza somnul, verifica nivelul O2 din sange, seta ce notificari vrei, are si lanterna (ecranul se face alb luminos) , are indicator de stress si energie si voi insista mai mult pe monitorizarea alergarii. 

    Din pacate, din aplicatia Wear nu se pot configura ce informatii sa apara in timpul alergarii dar daca fac o acitivate de alergare pe plat sunt exact informatiile care trebuie gen distanta, ora, pace curent, pace mediu, ritm cardiac, cadenta, doar ca lipseste altitudinea si mai ales cat am urcat si cat am coborat. Aceste informatii sunt disponibile doar pe activitatea Hike sau Drumetie daca il aveti setat pe romana, deci intr-un fel e mai simplu : faci alergare pe plat dai Run, faci alergare pe trail cu diferenta de nivel : setezi Hike si redenumesti apoi ca Run, bineinteles daca e cazul si chiar ai facut Run si nu Walk the Trails 😁

    Atasaz si cateva track-uri din activitatiile mele vs ale altora cu ceas Garmin ceva mai scumputz...

Where Garmin fails :

Xiaomi prevails :

    

Ca o concluze, pentru 400 lei nu exista varianta mai buna si nu risc nimic cand afirm ca nici pana in 600 lei nu gasesti ceva mai bun la concurenta, in cazul in care te intereseaza precizia GPS, bateria si ca informatiile oferite de ceas sa fie cat se poate de corecte.  O surpriza extrem de placuta este faptul ca ceasul inregistreaza cele mai mici diferente de nivel : in parcul Izvor de exemplu pe 1.27km se urca 2.5 m; la 10 ture, urci 25m si nu 0 cum indica alte multe ceasuri. Toate aceste mici galme pot duce pana la diferente de 200-300m la un maraton montan si e destul de frustrant sa ai inregistrat doar 1900m cand traseul a avut efectiv 2200m diferenta de nivel pozitiva. De asemenea am testat ceasul si la alergari lungi de peste 30 km si consumul de baterie este destul de mic : la 35 km am pierdut 20%. Chinezii promit autonomie 40h, cred ca e posibil doar daca nu te atingi de ceas pentru ca ecranul AMOLED consuma energie mult mai mult decat afisajul pasiv al unui ceas de sport (dezavantaj clar smartwath vs sport watch) dar din testele facute in 2 saptamani am vazut ca dupa 5 zile de folosire, 54 km alergati cu medie de 4:50 pe mie + 2 ore de Walk + 3 zile monitorizat somn ca dupa m-am plictisit+ notificari whatsap, mai am 39% baterie ceea ce insemna ca ma poate duce la o saptamana normala cu 60-70km alergati si fara monitorizare somn, adica exact cat ma tinea si ceasul vechi. Nu am testat inca un ultra si e posibil sa nu tina 30h continuu asa cum tine Coros Pace, dar sunt dispus sa fac sacrificiul de a-l incarca in cele 5-10 minute de pauza pe care oricum o voi face.

Ce e foarte misto la un smartwatch cu ecran amoled este ca poti sa afisezi poze, deci poti incarca minunatia de certificat verde pe ceas ca sa o prezinti nu ca sarakii pe telefon sau doar poti sa te automotivezi sa iesi afara. Azi e joi si de sambata inca n-am reusit sa-l descarc desi am alergat zilnic adunand cam 70km, totusi maine il dau gata ca are doar 19%, deci clar, nu ma tine o saptamana la ritmul meu !

MIB 2020 - Breaking 3h - Un maraton atipic ...

 Inainte de cursa

    Dupa anul 2019 in care am cam exagerat cu concursurile, dar pana la urma am facut bine pentru ca 2020 a fost pauza totala, ma manca din nou ideea de a alerga un maraton sub 3h. Dupa 3 incercari esuate, una chiar la limita la 3:01 - MIB 2018 m-am hotarat prin septembrie 2020 ca macar obiectivul asta sa-l fac in 2020 ca sa simt ca raman conectat la un scop in alergare. Dupa ce am inteles ca nu o sa se tina nici MIB2020 pe un traseu oficial si ca fiecare alergator isi poate alege traseul si momentul in care sa alerge maratonul, am zis ca e o ocazie unica de a face un PB la maraton. Asa cum ma stiam, PB-ul pe Semi 1:22:49 l-am facut intr-un antrenament pe drum drept pe DN3 si apoi in nici o cursa oficiala nu am reusit sa fac sub 1:24, am zis ca daca ma organizez bine o sa iasa sigur un timp mai bun si la maraton decat intr-o cursa oficiala. Avantajele organizarii unei curse individuale s-au vazut si la breaking 2h cand un pamantean, Eliud Kipchoge a reusit sa alerge un maraton in 1:59:40 si eu sunt convins ca performanta asta nu se poate face intr-o cursa "oficiala" pentru ca : 

1. Traseul nu este optim pentru viteza, exista turnante, diferente de nivel; sunt trasee mai de viteza unele fata de altele dar nici unul gandit pentru PB
2. Exista presiunea celorlalti alergatori, unii zic ca sunt motivati, sincer mie mi se pare un stress in plus faptul ca, concurezi cu altii atunci cand obiectivul tau este timpul si nu locul in clasament (de altfel e principalul motiv care mi-a stricat cursele anterioare)
3. Prea multe incurajari, da la un moment dat ti se ia, efortul tau e maximal, trebuie sa te concentrezi pe ultimile forte si zecile de tipete de incurajare nu mi se par ca ajuta mereu. De acord ca e bine sa fii incurajat si o sa revin cu asta si in descrierea cursei mele, dar ideea e ca ce e prea mult strica si aici !
4. Ziua cursei nu e neaparat cea mai buna zi pentru tine ca sportiv

Planificare 

 Ok, lucrurile astea stiute, ramane doar sa gasesc un traseu optim, o zi buna si sper sa fie si cativa care sa ma incurajeze. Intrucat dintre toate antrenamentele din capitala, cea mai mare viteza o aveam mereu in Parcul Izvor am zis ca acesta va fi traseul, e central, aproape de casa, este un parc in general liber, cu alei late si bine asfaltate, turnantele nu sunt stranse. Problema era doar ca trebuia sa fac aproximativ 33 de ture, dar pana la urma au iesit doar 32 alergand cat mai pe exterior. O bucla are 1.25 km pe interior sau 1.32 km pe exterior. Intre 11-18.10 am ales sambata 17.10 urmarind prognoza meteo, aveam nevoie de o zi mai racoroasa cu temperaturi sub 15C si se parea ca de sambata venea mult asteptatul "vortex polar" care avea sa mai calmeze temperaturile de vara si sa ni le lase pe cele de toamna. Mai ramanea problema alimentatiei si a hidratarii din timpul cursei. Daca un semimaraton il pot duce cu un gel si 2 inghitituri de apa, maratonul are consum mult mai mare, mai ales in a 2 a parte a cursei, dupa mine de la km 25 incepe adevarata cursa, in cel mai rau caz aici am avut zidul, iar in cel mai bun pe la km35. Stiam ca nu sunt pregatit si ca zidul va aparea oricum dar ideea era ca daca apare dupa km35 o sa pot trage inca 7km cu puls 180, daca in schimb apare mai devrreme, nu am cum sa sustin un asemenea efort. Tot in ideea asta am zis sa pornesc cat se poate de incet, primul km sa fie sub media generala a cursei si pentru asta am zis sa respir doar pe nas. Am facut event pe Facebook in speranta ca voi mai avea sustinatori si am stabilit sambata 17.10 de la 8 la 11 AM

Ziua Cursei

Am mers prima si singura oara cu masina in Izvor,  mai era varianta electric troti sau bici (dar mai aveam si grija lor....) ideea a fost sa scutesc absolut orice efort inainte de cursa, nu am facut nici incalzire intrucat stiam ca primul km il dau mai lent si aia e incalzirea. In ceilalti ani, am alergat usor cei 3 km pana la start dar acum am zis sa pastrez si aceea energie - si cred in continuare ca a fost o decizie buna.

Ajung cu 10 minute inainte de 8, fac clasica poza de plecare cu si ma pregatesc de cursa mergand extrem de incet pana la start de la Podul Hasdeu. 

Am stabilit directia de alergare spre Unirii chiar daca este in sensul acelor de ceasornic. De-a lungul timpului am alergat in ambele directii dar in sensul asta mi s-a parut mereu mai usor.  Am la mine 3 geluri si 2 bidoane de apa de cate 600ml pe care le las la start langa un copac. Vremea e rece, a plouat toata noaptea, sunt 13-14 C, innorat si umiditate ridicata. Perfect ar fi fost 9-12C uscat, dar e bine si asa, sper totusi sa nu ploua tare in timpul cursei ca sa ma ingreuneze.

Se face ora 8 si ii dau drumul, primul km a fost la 4:20 pe mie cu puls mediu 150bpm asa cum am planificat am respirat doar pe nas, parca e plimbare, al 2 lea km trebuie sa-l fac nitel mai repede decat media cursei care trebuie sa fie in cel mai rau caz 4:14 pe mie, la fel se leaga urmatorii 4 si ajung la o medie generala de 4:08 pe mie. Desi inca ma simt bine, imi dau seama ca mai am 36km si ca nu pot sa o tin asa, tot acceleram... a fost un km si la 4 pe mie.... daca era semi poate tinea povestea asa ca din nou sunt nevoit sa incetinesc fortat si la km 10 duc media la 4:10 pe mie. O chestie neplacuta este ca trebuie sa ma opresc si sa ma hidratez si nu atat timpul de cateva sec de oprire e rau ci faptul ca trebuie sa ma aplec si sa ma ridic, imi dau seama cat de fain e sa iei gelul sau bautura de pe masa sau din mana cuiva si nu de pe jos - am luat un gel, am oprit de 2 ori pana la km 10, sunt in continuare singur in parc si continui. La km 14 am din nou medie sub 4:10 pe mie dar ma simt destul de nasol, nu imi place aerul umed si vad ca pulusl la 4:10 pe mie trece de 170bpm :( - stiu ca dupa 173 e zona in care ma consum repede si trebuie sa ajung cat mai tarziu acolo, de preferat dupa km 25. La km 18 ajung in zona 173-175bpm cu pulsul si viteza scade, sunt primele ganduri ca nu e o zi potrivita si ca ma voi opri la 30km daca ma chinui rau de la km 25. Dar se intampla o minune : apare Dan Georgescu la sustinere, vrea sa-mi ofere apa, eu tocmai bausem iarasi de jos cu pretul catorva secunde in plus pe fond de puls prea mare si iata-ma din nou la 4:05 pe mie cativa km tot cu puls 173-175. Macar sa duc media cat mai jos ca sa am de unde cadea cand "o sa ma tai" lucrul asta este o certitudine, apoi apare si Andrei Dragan si se posteaza ca sa-mi poata oferi apa la fiecare tura. Apelez la ei o data la 3 ture si mi se pare extraordinar ca nu trebuie sa ma mai aplec, le multumesc enorm pentru asta si pentru sustinere in general. Ajung deci la km 25 cu media generala si perversa de 4:07 pe mie si cu aproximativ aceeasi oboseala ca la km 14, e momentul cand trec in extrema cealalta : hai sa trag sub 2:55 - dar dupa inca 5 km eram retemporizat pe target-ul initial - pulsul sarise de 180bpm, nu sunt pregatit de un asemenea timp "inca". Cumea e ca aceasta aroganta nu m-a costat prea mult ca efort si pana la km 35 (cand a aparut si Cristina cu Luiza) parea ca-mi revenisem la ritmul de 4:15 pe mie  - era suficient sa-l mentin si media iesea clar sub 4:13. Deja imi era clar ca voi scoate sub 3h si chiar sub 2:59, acum lupta era sa vad daca pot sub 2:58. Ultimii 7km  au fost horror, am si tras sar pulul sarise de 180bpm. Am mai baut de 2 ori apa, iar ultimul gel cu cola l-am abandonat intrucat mi s-a parut ca-mi face mai mult rau decat bine. La urmatoarele curse voi lua doar geluri normale, adica fara cola, e faina cola si chiar Coca Cola cu acid la curse gen ultra unde ai pulsul pe la 160bpm dar nu cand tragi maximal. Apare si Florin Gorcioaia la sustinere, ii multumesc pentru pozele de final, acum pot si eu sa vad cat de mult am tras cei 7 km extrem de grei.

    Ma gandeam totusi la turele lejere de 7km cu 4:20 pe mie - deja imi era ok si ritmul asta ca sa ies sub 2:59 si cred ca contat din nou faptul ca am facut sute de ture in parcul asta si niciodata mai incet de 4:30 pe mie ! In ultima tura Andrei alearga cu mine si zic sa termin cursa in afara parcului aproape de locul de start al Maratonului Bucuresti, asa ca abandonez tura clasica si finalizez aproape de Bdul Libertatii. Eram la captul puterior, probabil mai rezistam asa 1-2km si inteleg clar de ce maratonul este ultima proba de viteza. Cu toate pregatirile posibile, daca la km 40 nu esti terminat inseamna ca nu ai tras in cursa, da pot face oricand un maraton la 3:30 si sa ma bucur de el dar totusi satisfactia e mult mai mare cand faci un timp mult mai bun si esti la limita. Urmatorul obiectiv ar fi sa fac un maraton de sosea oficial sub 3h, deja pornesc cu increderea ca am facut deja as aceva chit ca traseul ales a fost unul mai usor decat un traseu de maraton oficial. Apropos, va recomand parcul Izvor pentru antrenamente de viteza fie ele de 5,10,15,21,30 sau chiar 42 km !

Rezultate

Teoretic am coborat sub 2:57 pe distanta de maraton conform Strava dar sa lasam timpul final al cursei de 2:57:19 care este si el un timp foarte bun - deocamdata sunt pe primul loc la maraton - locul 1 e cineva care si-a pus timpul de la 10km :) 

Consum :  2 geluri Sis clasice, jumatate de gel ultra cu Cola, aprox 1.5 l apa bauta in vreo 10 opriri

MIB 2019 un semiesec sau un antrenament la limita unde centura de puls m-a facut sa evit Salvarea

   

  In viata nu ai numai suisuri, iar acest lucru face viata interesanta si cu atat mai mare bucuria reusitei. In acest an ma simteam pregatit sa cobor relativ lejer sub bariera de 3 ore la un maraton. Chiar si cand scriu aceste randuri, la nici 24 ore de la cursa, ma simt in continuare la fel de capabil si nu ma doare absolut nimic decat micul orgoliu ca totusi nu am reusit.  Voi face un mic rezumat al anului 2019 ; conform Strava :

Distance	2,450.3 km
Time	225h 8m
Elev Gain	41,658 m
Runs	278

   In 2018 am avut doar 2800 km alergati cu 38 km urcati, deci pot zice ca deja am rupt norma in 2019 intrucat lunile mele de alergare sunt octombrie-martie, deci probabil voi trece de 3200km in acest an. O alte treaba este ca nu ma simt absolut deloc obosit, am avut 7 concursuri in 2019 si m-am descurcat binisor la toate exceptand Maratonul Olteniei unde din nou am fost descalificat de canicula. Acest fenomen ma urmareste din tinerete, am mai avut multiple incercari de a alerga si ma apucam si eu asa cum ii auzeam pe altii : vara ca sa nu mori de frig; frate bagam 1 km si apoi mi se stingea lumina... pana in 2014 cand stand la Fundulea si facand economie de lemne; am zis ca ma incalzesc prin alergare, era un final de noiembrie cu temperaturi faine intre 2 si 7 grade, adica exact ce imi trebuia. M-a frapat faptul ca desi nu aveam antrenament si "mi se lua aerul" in 20-30 secunde imi reveneam si eram ca nou. A fost intr-o zi in care am bagat 30km , cu multe pauze bineinteles dar sub 2 ore jumatate moving- zicea nevasta-mea sa ma duc la Bucuresti pe jos 😁 Au trecut 5 ani de antrenamente in care am trecut de 10.000 km alergati si probabil vreo 150 km urcati, cu medie totala sub 5 pe mie, incluzand si cateva ultra - inclusiv 2 montane : Triavna 76 si Ultra Ciucas 108, ambele facute anul acesta.
     Tot in 2018 am alergat MIB-ul undeva pe la 3 ore si 2 minute, plecand din spate (timpul efectiv a fost 3:01:27) deci era oarecum logic sa pot sa alerg cu 2 minute mai repede. Imi aduc aminte ca m-am chinuit sa termin semi-ul la 1:28 si am tras rau de tot sa raman la 1:34 pe a 2 a parte, acum speram ca-mi va fi mai usor pe a 2 a parte planul era de 1:32 dupa un 1:27 pe prima parte. Cu o saptamana inainte am testat in Izvor cat ma costa ca efort un semi la pace 4:05 adica in 1:26 si ceva (mai repede decat ritmul propus penru maraton) si rezultatul a fost incredibil, pulsul a scazut in 30 secunde de la 168 la 70pm, media a fost de 169 adica la in zona sustenabila. Mai aveam chef de alergat si sunt convins ca mai tineam inca cel putin 10 km asa. A 2 a zi am facut un recovery cand am alergat in zona de confort 155bpm si mi-a iesit medie de 4:40 pe mie, practic am facut un maraton in 2 etape in 3:06 fara sa il simt ca pe un efort semnificativ, DAR in Izvor fusesera 12 grade, In Herastrau 15 cu ploaie si ce am ignorat cu desavarsire a fost prognoza lui Busu de 27 de grade pentru duminica, dar mai ales soarele. David imi zisese sa-i dau mai tare pana se face cald, nu asta era planul, dar speram totusi cumva sa nu ma prinda caldura.  Mi-am facut plan sa ma opresc la fiecare refresh point si sa-mi dau cu apa in cap ceea ce am si facut.
      Plec de acasa la 8:30 si imi iau o geaca cu mine, al/merg cu 6:30 pe mie si mi se face cald, incep sa transpir.... dau jos geaca si vad ca la 6 pe mie imi e numai bine la tricou la ora 8:45, iar cursa incepe la 9:30 si se termina in jur de 12:30, deja nu ma mai simt deloc increzator, stiu ca la orice cursa e bine sa-ti fie FRIG inainte sa pleci, ceea ce nu e cazul. Ajung la 9 la P-ta Constitutiei, imi las bagajul la garderoba, aleg sa alerg doar cu ceasul + 2 geluri, ma intalnesc apoi cu colegii de la munca si facem o poza, apoi ma duc sa ma bag in fata.

Sunt repartizat in zona C intrucat cumva mi s-a pierdut inscierea in care aveam timpul de anul trecut 3:02:10 care m-ar fi calificat sigur in zona B, dar ma strecor si ajung in prima linie. Ma salut cu Sorin Sirbu, ma saluta si alti alergatori imi ureaza bafta, eu ma bucur ca nu mai trebuie sa depasesc oameni 2 km, probabil ca pana la Natiunile Unite se fac grupurile de viteza. Doresc sa plec cu 4 pe mie si sa o las undeva intre 4:05-4:10 pe primii 10 km apoi sa o las in 4:10 cat ma duce natural corpul si pe final sa trag la 4:20 pe mie. Primul km il fac cu Andrei Ivanescu, suntem nitel sub 4 pe mie dar mie mi se pare prea incet pentru el 😄, stam de vorba si vad ca nu e asa dornic sa traga, dar totusi de la km 2 il las sa se duca in fata, incerc sa incetinesc dar ceasul inca mai indica valori sub 4 pe mie din cand in cand. Ma uit la puls si dezastru : 175-177bpm, nu am alergat in viata mea o cursa lunga la un puls atat de ridicat, culmea e ca nu ma simt deloc rau, ba chiar simt ca as putea accelera, ce naiba, s-a stricat centura ?! - dar am calibrat-o luni de zile, pare putin probabil  sa fie defecta, iar din pacate valoarea indicata este corecta. Am aflat apoi de la un doctor ca pe caldura, vasele se dilata, inima vrea sa pompeze ca sa faca fata dar isi mareste ritmul semnificativ, daca ai o inima antrenata nu vei simti pulsul ridicat cel putin o perioada de timp la inceput (exact asta pateam acum, eram cu 10-15 bpm mai sus decat la antrenamentul din Izvor, dar am ales sa ignor asta si sa continui in acelasi ritm, totusi sub 180bpm ca sa nu-mi pun sanatatea in pericol). Organizatorii au anuntat la plecare sa ne hidratam la fiecare CP, eu oricum aveam de gand sa fac asta, un "lesson learned" din alte curse. Ajung la km 4,5 iau prima sticla de apa, o torn 60% in cap, 40% in gura si ma tine pana la Izvor, apoi stiu ca urmatoarea hidratare e la Pta Victoriei dar pe Buzesti, o surpriza placuta : Razvan G la suport pe bicicleta imi intinde o sticla, iau o gura de apa, e exact ce trebuie, ma hidratez si nu incetinesc, pai da, la 4 pe mie trebuie sa fie mai usor sa te hidtratezi decat la 2:50 pe mie 😃  - deocamdata sunt in grafic 2:54 projected - da stau si ma gandesc ca daca totul e ok cam pe aici ar trebui sa fiu pe maraton 1:26 cu 1:29 ar fi probabil cel mai bun timp al meu posibil in conditii perfecte.

 asa ca nu mai incetinesc la Pta Victoriei, Razvan mai imi da o sticla de apa si pe Kisselef, iar la coborarea de pe Calea Victoriei aleg sa iau gelul de anduranta, dar nu intra... iau doar un pic si simt ca prind aripi, da sunt la km 13-14 sunt in zona de activare, daca ma tine pana la 35 cursa e buna, ma pot tara cu vointa ultimii 7 km, tot iau din gel si dupa Cismigiu reusesc sa-l termin, stiu ca mai e urcarea pe Elisabeta, aici mentin ritmul, urc cu 4:10 pulsul e 177 in loc de 176, tot mare dar explicabil pe urcare, vine apoi coborarea pana la Natiunile Unite si pulsul "coboara" la 174, ma simt bine dar ceva e totusi in neregula, e prima cursa cu medie de peste 175 bpm din viata mea, iar pace-ul nu este unul extraordinar, am medie 4:06 pe mie, sambata in Izvor la 4:05 am avut puls mediu 168.
    Sunt la km 18 si incep sa aud gafaituri puternice in spate, cei de la Semi trag cu ultimile forte, ma depaseste un concurent care se taie brusc in fata mea, abia il ocolesc, pare sa-si ceara scuze din gesturi, de vorbit e incapabil, respiratia mea e ok, ii zic ca nu e bai dar sa-si mai pastreze forte ca mai sunt 3 km. La km 20 trec pe langa mine Radu Milea + echipa de baieti, ma incurajeaza, frumos din partea lor, deja ma simt ciudat, am energie, am respiratia ok dar parca e o sfarseala ciudata, ma uit la pace/puls : 4:10 cu 182 bpm, opa.... daca e peste 180 nu mai este deloc bine, nu mai sunt in zona de epuizare ci in cea periculoasa, dar ce naiba sa fac: 4:10 e pace-ul normal pentru km 20, am incetinit de la 4:05, daca vreau ca 4:20-4:25 pe final sa ma lase sub 3 ore inseamna ca trebuie sa trag cat mai mult de acest 4:10. Semi trece exact la 1:27, e exact ca la carte.... doar ca nu ma simt ca dupa antrenamentul 1:26 din Izvor ci ca dupa unul de 1:23 la care am tras la greu... Incepe urcarea pe 13 Septembrie, vad cum alergatorii pica ca mustele, trec ca BMW-ul pe langa, vad ca am 4:20 pe urcare si pulsul este 179, uf, la limita dar e urcare, imi voi reveni pe coborare. Aici am facut o greseala oarecum involuntara, antrenementele mele se sfarsesc in 2 km de la urcarea pe 13 Septembrie de la Casa Poporului, intotdeauna am dat mai tare pentru ca se termina, iar acum mai aveam 20 km... si cred ca nu a fost ok sa fac aroganta cu depasirile alea la deal, dar pe de alta parte nu cred ca acest lucru m-a costat cursa intrucat pe Panduri mi-am mai revenit si am tot depasit. Vad ca sunt la 4:20 pe plat si pulsul 180, ok deci la urcare era 179 si pe plat 180, buna treaba... e mai usor la deal decat pe plat 😏, dar e de fapt inceputul sfarsitului. La intoarcerea pe 13 Septembrie primesc incurajari de la fetele mele, o vad pe fi-mea cum se duce cu usurinta in fata, stiu ca ea alearga cam la 3:50/mie pe sprintr-urile ei pentru ca nu-i place sa gafaie, dar vad ca se indeparteaza prea repede,

 eu am 4:30 si puls 181 bpm, caput, sa vad ce fac dupa coboare, daca nu mai tine, fac un 28 km si aia e, un antrenament reusit la cea mai mare valoare de puls la care am alergat vreodata. Vine si coborarea pe 13 Septembrie pe care eu o fac in joaca la 3:40 pe mie in antrenamentele mele, imi las picioarele sa se duca si am 4 pe mie si puls 185.... ceasul este rosu, parca dau bucati.... efortul totusi nu il simt ca la bucati, e ciudat sa simti ca poti si parca ceva nu te lasa, iar cum incepe platul ma simt ca trotineta electrica fara baterie : 4:30-4:40, pulsul ramane in 185, partea buna (daca exista una) este ca nu gafai deloc si urmeaza o zona cu umbra si apa pana la Unirii, poate imi revin acolo.... Vad ca tin 4:30 pe mie si pulsul se duce nitel sub 180, e umbra si parca incep sa-mi revin, dar de la Unirii din nou simt ca am frana de mana trasa, 4:40, 4:50, trag, ma chinui, ajung in 4:40 la 180bpm, asta e tin asa sa vad cat pot duce, deja e clar ca obiectivul sub 3 ore e ratat. Ceasul ma felicita de PB pe 30km...dar la km 32 pe Splai vine din nou Razvan sa-mi dea apa si imi zice ca sunt inca in timp, da asa o fi dar stiu ca s-a terminat, nu mai pot ajunge in 4:20 darmite sa-l mentin, ma uit la puls si incerc sa-l fac sa nu treaca de 180, asta e noul obiectiv : SANATATEA inaintea CURSEI. Doamne, daca nu aveam centura si alergam doar la pace, oare ii mai dadeam cu orice risc ?! Am inteles ca Salvarile nu au stat degeaba si am inceput sa-i observ pe alergatori si pe cei din fata si pe cei ce ma depaseau (cu greu), toti pareau terminati, asta e, macar nu-s singurul, am inteles ca au fost alergatori mai valorosi care au abandonat, puteam sa fac si eu asta, dar am zis ca pot sa termin cursa in regim de recovery, incetinesc constient si ma uit la puls : nu scade sub 175, sunt  la 6 pe mie si pulsul este 175 bpm, este incredibil, nu credeam ca pot alerga atat de ineficient pe plat, asa ca aleg sa ma opresc la un CP, bag apa, ISO, fructe, stau pcateva secunde pana vad 130bpm, apoi dau la 5 - 5:30 pe mie, brusc pulsul se duce in 170 dar ramane acolo, apoi dupa 2 minute e iarasi la 177, da, ok voi alterna mersul cu alergarea la 5, 5 si ceva, la 6 pe mie ma dor picoarele, ma apuca durerea de splina, nu e o alergare fireasca pentru mine, deci merg la 7 pe mie si bag alergare la 5, alternanta asta ma tine sub 175 la puls, dar la km 36 vad o masina de salvare cu ceva clienti. Ma gandesc sa ma abonez si eu, dar hai ca se poate, acum tot termin cu alternata asta mers/alergat, ma simt mai ok ca la km 32-33, dar sunt si cu 1 min/km mai lent, asta e, va fi un drum lung pana la finish... Cu 2 km inainte il vazusem pe Florin Simion, si el era terminat dar el nu a abandonat la nici un concurs si are peste 150 de maratoane, deci ce am eu in palmares e nimic, imi zic ca termin cursa asta si nu o sa ma depaseasca nici un pacer, adica nici aia de 3:20, ca daca ma prindea Moga ma lasam de alergat 😎. Ajung pe B-dul Unirii, din nou mi se activeaza rutina navetei zilnice : Muncii-13 Sept, hai ca se poate, incep sa ma duc spre 5:20 medie, macar nu mai merg si e nitel deal spre Alba Iulia. Dau si rondul si hai ca se vede finish-ul la 3 km in fata. Mai opresc totusi la km 40 sa iau niste ISO, chiar nu mai conteaza timpul vad ca e exact 3 ore 😄, deci pe la si 12-15 voi ajunge la final, inca 2.5 km. Pana la Unirii  incerc sa mai alerg sub 5 pe mie, nici nu ma mai uit la puls, ce rost are, nu o sa patesc nimic ca nu e nimic maximal nici macar tempo, apoi din spate vine Alina Butnariu, locul 2 la fete 18-34, saraca se taiase la urcarea de pe 13 Septembrie dar a luptat si m-a depasit pe final, iar ea ma motiveaza sa termin last straight line sub 5 pe mie, am vazut apoi 4:40 pe Strava la final, nu m-am mai uitat la ceas ca ma enervam prea tare, inainte de finish chiar ii dau tare, mai incearca fara succes sa ma depaseasca un grec, dar daca se vede finish-ul macar de un sprint rapid mai este loc, ies pe un decent loc 64 la general dupa ce fusesem anul trecut pe 48 cu un timp cu 12 minute mai bun, se putea mai bine dar la fel de bine se putea si mai rau, ma bucur ca s-a terminat, dupa ce ma opresc imi revin instant, iau medalia si ma intalnesc cu Cris si Luiza, intr-un fel a fost bine ca am facut recovery pe final, nu ma doare nimic, sunt relaxat si vad in sfarsit valori de puls cu 2 cifre, a fost cea mai dificila alergare din acest an, desi la Oltenia a fost mai cald, acolo a fost cu diferente de nivel si finalul m-a suprins la vale si prin padure, e drept ca acolo am dat-o si mai tare in gard avand un km pe la 12 pe mie, probabil ca am stat peste 6 minute., iar acum m-am oprit undeva la sub 2 minute in total.

Istrita Escape - o alergo-tura reusita

Am lasat aproape 2 zile de odihna pentru concursul Istrita Escape, dar cu o seara inainte ma simteam obosit. Sotia mea a facut o mancare super si am bagat de parca me pregateam de ultra, bineinteles ca pe seara deja ma resimteam si ma gandeam ca ma va tine pana in ziua cursei... Ma trezesc la 5:30, la 6:15 il iau pe Costi Cocea si ne indeptam spre Sarata Monteoru. Drumul e liber, vedem si rasaritul pe lacurile de la Fulga si termometrul de la masina imi arata 4 grade. Vad cu stupoare ca multi alergatori se plang de frig la temperaturi pozitive dar pentru mine faptul ca era rece afara nu poate decat sa ma bucure. Bineinteles ca pana la Sarata temperatura s-a dublat si in 30 min de purtat o geaca a trebuit sa renunt la ea. Am intalnit o groaza de cunoscuti in fata la sala de sport, am stat nitel de vorba

     Codruta imi zice ca pune banii pe mine, eu rad, hai sa fim seriosi, macar sa nu ma mai tai ca la Oltenia. Totusi sunt sanse sa nu se mai intample asta intrucat nu mai este canicula.

 Mizez pe tricoul de bitza cu care am alergat si Triavna ca sa nu mai iau rucsac si zic sa alerg la adidasi de strada folosind usorii Mizuno Emperor in locul tancurilor de la Salomon sau Columbia (-120gr in picioare chiar conteaza)
Se da startul exact la 10, mi-a placut mult ca s-a respectat programul; in fata am vreo 7 oameni, il recunosc pe Florin Ionita, usor usor se indeparteaza... dar hai sa ma tin de el macar cat e mediul meu preferat adica asfalt si fals plat. Accelerez nitel si dupa 3 km sunt langa el.

Si incepe urcarea, culmea e ca ma simt bine si chiar sunt un pic dezamagit cand panta se micsoreaza. Stau o perioada cu Florin si imi zice ca am plecat cam tare. Ma uit la puls : 165 bpm, sunt in grafic, pana in 170bpm, nu e "prea tare" asa ca avansez incet si ma bucur de urcare (o chestie destul de in premiera la mine), incep chiar sa alerg tot ce nu e pieptis si sa merg repede unde e panta mare. Usor usor il ajung pe Mihai Neagu care imi zice ca mai e doar o persoana in fata.



Dupa CP2 avem un mic moment de ratacire, ratam o schimbare de directie la stanga si coboram cam 200 m distanta, realizez ca trebuie sa urcam spre releu, deci nu e bine ca nu vedem marcaj si ca coboram. Ne intoarcem si vedem cum trec alergatorii mai sus decat noi. Asta e.... macar nu am pierdut decat vreo 400 m si vreo 3 pozitii. Incep sa trag iarasi la deal, un pic ofticat dar panta este mai lunga de data asta, ma mentin in limita a 170bpm, desi simt ca pot trage mai mult nu vreau sa risc sa compromit cursa intrucat mai sunt cam 30km. Pana la releu reusesc sa recuperez toate pozitiile pierdute si chiar sa nu ma mai ratacesc: o schimbare brusca de directie de pe drum pe un pieptis o vad in ultimul moment si ii zic si lui Mihai. De la releu, drumurile noastre se despart, el e pe locul 1 la Semi, eu am pe cineva in fata. Ma uit si in spate si nu vad pe nimeni, e ok, voi aplica tehnica de a trage la deal si a ma odihni in rest in zona 150-160bpm. Vine o coborare pe care iau gelul pentru c asa-si faca efectul pana va veni urmatoarea urcare. Urmeaza o mica parte de "offroad" pe care totusi adidasii de strada se descurca ok, in fond daca stii sa misti picioarele si e uscat nu prea conteaza ce ai in picioare.... Vad sus biserica din Pietroasele si incepe urcarea : alerg sau merg repede, vad pe cineva in urma mea pe coborare, cam 4 min sa fie intre noi si vreo 750m. Ajung in Pietroasele si dau de asfalt si panta de 15%, dar hai sa fac aroganta suprema, sa o alerg pana sus. Adidasii de strada sunt in mediul lor, parca ma imping in sus, ajung sus la biserica unde ma asteptam sa fie apa dar e doar un fotograf, il intreb de CP  dar nu stie unde e, continui urcarea, ajung pe o culme si vad mai jos CP-ul. Aici e o zona faina de explorat, un cimitir dacic, vor reveni intr-o drumetie. Opresc in CP, iau niste glucoza si imi incarc bidonul de bitza de 0.5 l. E enervant sa-l port la spate asa ca-l tin in mana si ma mai recoresc din cand in cand. Nu e cald rau dar totusi alerg si ma bate soarele; incepe ultima urcare spre releu si ma simt minunat, cred ca a intrat bine si gelul asa ca alternez alergarea cu mersul rapid : deviza mea este ca o alergare nu trebuie sa aiba nici un km peste 10 pe mie, stiu ca e imposibil pe trasee tehnice, de altitudine, dar aici chiar nu e cazul. Realizez cat de bine ma simt la o altitudine de 500-700m fata de 2200-2500m. Urcarea este mai abrupta aici decat intre Babele si Omu, dar am ritm mai rapid si puls mai mic. La un moment dat iarasi nu mai vad marcajul.... dar vad releul in fata, ok, o iau pieptis, la un moment dat tot trebuie sa dau de marcaj ceea ce se si intampla. Nu ma simt deloc vinovat ca am scurtat, cred ca s-a compensat cu distanta facuta in plus dupa CP2, aveam sa aflu la final ca multi au taiat drumul de urcare, asta e, pe deal/munte nu exista distante fixe ci doar puncte de trecere.





Ultima parte inainte de releu o panta mare si gata, poza, hai sa aratam ca alergam, abia astept sa-mi reincarc bidonul si sa ma mai racoresc, apa o sa beau mai putina, vine coborarea, consumul va scadea dramatic.
Vad ca mai sunt doar 11 km si parca imi pare rau ca se termina asa repede, iarasi este o senzatie in premiera la o alergare, de obicei abia astept sa se termine ca sa ma odihnesc, dar acum e drept ca nu am tras foarte tare si parca mi-ar mai fi placut o urcare de cateva sute de m.
Incep coborarea pe drumul de la releu si am mereu senzatia ca ma prinde cineva. Ma uit in spate dar nu vad pe nimeni, nu-mi vine nici sa fortez, o las la 4:30-4:40 pe mie la vale, pulsul se duce spe 150, deja e Easy pe bune😀
Incep sa-i prind pe ultimii concurenti de la Semi, ii salut si ei ma incurajeaza, fac iarasi o mica aroganta pe o mica panta la deal, sprint si max HR 175 bpm, vorba aia in Izvor sau Romniceanu trageam mai tare la puls😁.








Dupa ce ajung in luminis realizez ca de aici stiu traseul facut la recunoastere cu Mihai Stanescu, ma rog noi am facut cu totul alt traseu iesind in Izvoru si Salcia si nu in Pietroasele, sincer tura aia a fost mult mai grea decat cursa asta in principal datorita faptului ca nu era marcaj si am orbecait nitel.
Mai exista un ultim CP, puteam sa nu opresc ca mai ssunt 4 km la vale dar iau o banana si mai beau niste Cola, de ce sa ma chinui, acum sunt convins ca asta e clasamentul, nu mai prind pe nimeni si nu ma mai prinde nimeni.
Ajung la final, locul 2 Open in spatele lui Dacian pe care nici macar nu l-am vazut, oricum un timp extraordinar pentru el 3:28 si bun pentru mine 3:41 (un constantean si un asfaltist 😀) puteam probabil un 3:35-3:36 tragand mult dar nu as fi ajuns atat de fresh pe final si nu m-as mai fi bucurat deloc de cursa. E foarte fain sa alergi moderate spre hard la un concurs dar nu hard tot timpul (chiar daca poti asta). Imi pare rau ca n-am mai facut ceva poze avand telefonul la mine, Laurentiu a venit la 6 minute dupa mine si el a facut PB, e drept ca si vremea a fost extrem de favorabila pentru asa ceva.

Dupa premiera, hai sa-l caut pe Costi ca sa ne intoarcem acasa....il vad ca alearga pe strada principala zicandu-mi ca vrea sa-i iasa distanta de maraton, cursa avand aproape 39 km. Asa ca pe ultima coborare il insotesc, 42.25 km, sa fie primiti, e primul lui maraton pe trail (terminat pe asfalt 😀) -

Felicitari, a fost o sambata excelenta, urmeaza o binemeritata odihna si ultimul concurs important pe 2019, MIB  - incercam un Sub3 pentru ca imi place asfaltul !

Ultra Ciucas, ceva ce trebuie facut macar o data in viata chiar daca este asfaltist convins, platist sau doar tont

Dupa 7 ani in care am fost voluntar la acest concurs, asigurand comunicatiile radio am decis ca trebuie sa parcurg si eu tura de ultra ca doar sunt si alergator si deja am depasit borna de 10000 km in picioare in 5 ani de alergat. Ca o paranteza acum 6 ani am ajuns in punctul de la vf. Ulita cu un ATV si apoi a trebuit sa merg pe jos 5 km pana la Stana Nebunu, pe vremea aia era CP8. M-am intalnit pe traseu cu Robert Hajnal cu care am mers (de fapt am gafait la max in timp ce el era relaxat) vreo 2 km (el era la km 50+) dupa care usos, usor s-a dus in fata, mi-a zis ca ia doar apa de la stana si nu are nevoie de nimic altceva, a facut 11:35 in acel an care a fost si recordul cursei. In acel moment nu alergam, dar eram ok pe munte, facem trasee de 40-50 km intr-o zi lumina la pas hotarat, totusi mi-am zis sa ma apuc de alergat ca nu merge de sustinut o cursa lunga doar cu mers rapid pe munte. Asadar am revenit dupa 6 ani ca alergator la aceasta cursa si ca bonus au mai fost adaugati inca 6 km cu inca 450m diferenta de nivel intrucat era prea usoara cursa anterioara si cam veneau pe lumina concurentii :)

Sincer habar nu aveam cum trebuie abordata o cursa de ultra pe munte, am mai facut anul asta Triavna 76km cu 2900m in aproape 9 ore (dintre care ultimile 3 au fost horror) si acum 2 ani Ultra 100 for Children acum 3 ani dar pe asfalt (suprafata favorita). Imi aduceam aminte cu groaza cat de greu mi-a fost de la km 50 la Triavna si cum a trebuit sa stau 10 min si sa mananc o supa intrucat altfel nu mai imi reveneam deloc. Stiam ca la ritmul de acolo nu mai duceam inca 50 km si cu inca 2000m de urcat, deci trebuia sa o iau mai lent. La ultimul antrenament Romniceanu vorbisem cu Octavian Ciorescu si cu David Iancu daca ar fi bine sa stam impreuna macar o parte a cursei. Octavian ne-a zis ca trage la podium (si a iesit pe 4), iar noi am zis ca vedem daca putem sta impreuna intrucat e posibil sa apara diferente mari dupa 30-40 km si nu are rost sa stam unul dupa altul daca ritmul nu ne e natural.

Am ajuns de vineri dupa-masa in Cheia cu fetele dar nu am mai facut nici o tura impreuna. Fi-mea a stat la locurile de joaca, eu mi-am luat kit-ul si am mancat o delicioasa quesadilla vegetariana. Nu m-am hotarat ce sa las la baraj si a ramas ca oricum sa vina Cris cu masina si sa-mi aduca acolo ce am nevoie-speram sa nu fie nevoie sa ma recupereze si gata... Pe la 21:30 cand sa ma duc sa-mi pregatesc echipamentul vad ca mi-am uitat tricoul si pantalonii scurti acasa. Cum cei lungi erau obligatorii si media de temperatura cam 17-19 grade zic ca ma descurc si cu colantii lungi, dar tricou... ma duc la Sala de Sport si-mi iau un Uglow, imi pun numarul, imi fac rucsacul in care imi pun o mare parte a trusei primite in kit, foita (mai aveam si eu una), 3 geluri, 2 batoane si bidonul de hidratare de 0.5l. Mai am o centura in care imi tin telefonul si inca 2 bidoane de 0.25, zic ca 1 l la mine imi ajunge intre CP-uri.

Sambata dimineata, ora 5:20 ma trezesc fara ceas (suna la 5:25) , ma imbrac cu tot cu impermeabil, sunt doar 5 grade, imi pun frontala si ajung la sala de sport, stau 2 min cat sa ma mai incalzesc si la 5:40 mergem la Start ca sa primim GPS trackerele. Aici situatia e cam haotica, se striga numere mici in fata, inghesuiala ramane mai in spate, eu am 3185, cred ca e numar mare, imi caut GPS-ul pe care scrie 185, il pun pe rucsac si ma duc in fata. Abia aici ii gasesc pe Octavian si David. O salut si pe Alexandra Ungureanu, e favorita sa castige la fete si pe la 6:10 cand se crapa de ziua se da si startul. Plec destul de din fata si ma mentin in grup, ii vad pe primii pana la DN, stau in zona de confort si vine si David langa mine si ne hotaram sa vedem daca putem merge impreuna. Desi e inca usor si am forte, ritmul mi se pare acceptabil, adica normal puteam mai tare doar ca stiam ca mai sunt 106 km ...La primul CP luam cateva fructe si apa si vedem un grup foarte mare (20-30 de persoane) care ne-a prins in CP asa ca nu mai pierdem vremea si pornim pe prima urcare ceva mai serioasa. Aici incepem sa mergem, eu imi gasesc un ritm de mers rapid foarte ok cu care reusesc sa mai depasesc cativa concurenti; unii gafaiau foarte puternic, David chiar le-a zis sa o ia ma usor, noi ramanem in zona de confort si discutam. Ajungem la urcarea de pe Paraul Sterp si aici David mi-a zis ca vrea sa mearga nu sa alerge, dar pana la urma cat nu a fost tehnic si panta mare l-am alergat la un 6:30-7 pe mie. Asa am mai recuperat cateva pozitii doar ca la iesirea din padure ne-am abatut cateva sute de m.  

Fiind multi in grup, ne-am prins pe unde e traseul si am revenit in el. Sus il salut pe Octavian – radioamatorul yo3ipt, ii fac apel pe video in direct si imi raspunde :) Apoi am ajuns la Cabana Ciucas, trompete, vuvuzele, felicitari de parca se termina cursa si era abia km 23, activez si cabana cu o noua legatura live cu Vlad yo3ihg. Intreb unde e apa si mi se zice la 6 km (mare greseala, apa era la 14 km...) deci imi iau doar 0.5l in centura, apoi ajungem in Vf. Ciucas;

 Psihologic stam bine stiind ca asta e cea mai mare altitudine si ca ne simtim inca odihniti. Urmeaza coborarea spre Bratocea si bucla groazei ... dar coborarea cel putin chiar ne place. Jos cer niste apa si bietul voluntar imi da 0.25 l din sticla lui, ii zic ca la cab. Ciucas mi s-a zis de 6 km si de asta n-am luat 1 l ci doar 0,5....apoi vine urcarea, la inceput cu panta decenta, apoi usor, usor devine pieptis. Aici mai prindem cativa concurenti pana cand mie mi se face foame, am auzit la propriu cum gemea stomacul, David se duce mai in fata pe urcarea aia naspa si eu opresc putin sa bag un baton cu chia. Isi face efectul in 5 min si stomacul e ok si eu ma tarasc pana sus. Apoi vine o coborare lunga spre Bratocea si ma simt din nou bine. Vad cativa concurenti si cred ca unul e David, undeva la 2 km in fata, dar dupa 2 curbe il prind, iar cel din fata era altcineva :) . Pe coborare o iau nitel in fata lui si stabilim ca sa incercam sa mergem impreuna dar sa ne si distantam nitel pe bucatiile la care fiecare e nitel mai bun : eu pe plat/coborare/urcare usoara, David pe tehnice si urcare pieptis. Ajung la Bratocea cu 1 min inaintea lui David, bag multa mancarica aici, iau si glocoza si bag si primul gel. David zice ca are 7 geluri, era deja la al 3 lea, eu n-am luat niciodata ma mult de 2/zi si nu vreau sa-mi fac stomcul praf. Aici ne prind fetele : Adriana si Alexandra, noi am stat cam 10 min, ele au plecat dupa vreo 5. Pornim incet (ca sa asimilam ce am mancat) spre vf. Grohotis, David iar zice ca nu vrea sa alerge, dar sunt pasaje de plat si coborare pe care nu ai cum sa nu le alergi, asa ca il conving si alergam tot ce nu are panta mare la deal. Asa prindem prima echipa de baieti pe Sebastian si Razvan, eram deja pe portiunea de mers spre varf. Dupa Grohotis a venit o coborare criminala (cel putin pentru un asfaltist ca mine) si apoi am mai alergat nitel pe drum, tot asa prieteneste dupa care ajungem pe vf. Ulita si incepe balaureala si hagiul, adica exact partile pe care le urasc cel mai mult ....Dragos, yo3iva ne zice ca stana Nebunu este la 2 km, o mare gresela sunt 5.5 km care ii faci intr-o ora datorita faptului ca nu e drum sau poteca pana acolo ci doar marcaje. Nu am fortat deloc pe bucata asta dar totusi am mai prins cativa baieti, cred ca unii se ratacisera, era intradevar nasol sa descifrezi singur drumul intrucat nu e nici un drum. Pana la urma iesim si vedem un cioban care ne linisteste si zice ca stana e la vreo 10-15 km... dar noi stiam ca atata e pana la baraj deci am tras concluzia (corecta) ca stana Nebunu nu mai exista. Totusi voluntarii erau acolo si ne-au ajutat cu apa si ceva mancare. De aici a inceput sa fie mai simplu, tot nu este o poteca circulata dar fiind pe coama si prin padure este ceva mai abordabila. Bineinteles ca o coborare are cel putin 200m de urcari dar stiam ca pentru 10 km si 600 m de coborat este un lucru inevitabil. Aici i-am lasat in urma pe ceilalti baieti si inainte de baraj apopare Robert Hajnal la un Hi5, ne zice ca suntem “good” si ca terminam pe lumina. Destul de optimsit dar ne simtim bine, aflam la baraj ca suntem in primii 20. Aici e si fi-mea si sotia care ne incurajeaza. Cris imi zice ca arat bine si m-a vazut ca am avut si momente nasoale la terminarea curselor mai scurte la care am tras, mancam o ciorba, ciugulim ceva, pauza programata de 10 min, apoi pornim pe baraj spre Vf. lui Crai. David zice sa nu mai alergam ca sa ne facem digestia, eu stiu ca vine panta mare dupa baraj si ca pe baraj macar un 6:30 pe mie nu o sa ne omoare; din nou am avut dreptate, pe urcarea abrupta ne odihnim (eu iau al 2 lea gel) si mai depasim un concurent, apoi vin bucati de relativ plat sau fals plat pe care le alergam la un 7-8 pe mie, o tinem asa pana cand incepe urcarea serioasa inainte de izvor. Inca e soare si le vedem pe fete sus aproape de Vf. lui Crai, David zice ca nu le prindem...ok, zic si eu: nu le prindem acum, data viitoare 😁 . David zice ca-l doare rau piciorul de la o basica, ii dau nitel leocoplast din trusa si ma bucur ca am luat-o cu mine, stiu ce stiu organizatorii cu echipamentul asta.... dar ma bucur din nou ca am ales pantofii Columbia Mountrail, nu am absolut nimic la picioare, este km 78. Pana sus in Crai mai prindem un baiat sus care se plangea de probleme cu stomacul. Nu stam mult in CP (in care am fost voluntar ultimii 2 ani) si ii dam la vale, de fapt drumul se mentine cam 6 km pe o curba de nivel la 1350m altitudine, aici prindem si apusul, telefonul e cam descarcat asa ca nu mai fac poze, sa-l am in caz ca ....  Pana in Tabla Butii, baiatul lasat la baraj ne prinde, ne zice ca si-a revenit si ne da ceata, tocmai se facuse intuneric in padure si ne pornim frontalele. Pentru mine e prima alergare nocturna pe munte, vad ca frontala chinezeasca de 30 lei e mult mai puternica decat cea scumpa si de fitze 😁  a lui David, asa ca nici nu stiu daca a avut-o sau nu aprinsa, cert e ca eu luminam 20-30m fara probleme. La Tabla Butii ma salut cu Madalin yo3iou, dar ne zice ca-s numai 2 km pana la V. Stanii si sunt 3.5 (aproape dublu), nu-i bai ca e la vale dar psiholgic, atunci cand esti la km 90 conteaza sa stii ca-s 2 sau 4 km pana in urmatorul CP. Ajungem in V. Stanii si aici iarasi, chiote, focuri, mancare, loc special sa te opresti, David imi zice ca a abandonat o data aici, asa ca nu stam mult, bagam mult pepene verde : apa si zahar si plecam spre ultima si cea mai scarboasa urcare. Spre surprinderea mea, urcarea incepe ok, adica cu panta mica, chiar jubilez cand vad 1100 m pe altimetru si stiam ca la 1650 era creasta, deci 500 si ceva, uf si vine si pieptisul, ma agat cu mainile, David foloseste niste bete de lemn, se rup si alea, injuram, gafaim si scoatem din noi toti samburii de pepene. Aici il prindem si pe baiatul ce ne-a depasit si care vine cu noi pana pe creasta care e la 1710 si nu la 1650 cum stiam din amintirile Garmin-ului (mama lui de precizie...) Totusi pe creasta ne revenim, David m-a asteptat nitel, il simteam mai puternic pe pieptisul ala, dar acum e urcare mai mica, mai e si plat si mici coborari asa ca imi revin si preiau putin conducerea. Tot cautand “La Rascruce” aveam senzatia ca mergem spre Cabana Ciucas si chiar imi era groaza sa nu gresim “stanga” si chiar sa ajungem la Ciucas. Creasta era foarte bine marcata (era si senin) cu semnalizatoare rosii de bicla asa ca n-am avut probleme de orientare. Am trecut si pe langa camera live si in sfarsit am ajuns la Rascruce, era km 100, inca 8 la vale, practic cursa s-a terminat – doar sa avem grija pe coborarea pana la Silva care este abrupta inainte de cabana. Trecem si de obstacolul asta si ajungem in jurul orei 23 la Silva. David zicea ca ajungem duminica la finish, eu l-am contrazis mereu si am zis ca ajungem sambata si iarasi am avut dreptate, de aici in sfarsit imi da si el dreptate : Inca 6 km la vale, e clar ca vom fi sambata la finish, nu mai am nici o emotie ca stiu ca e usor de aici. Ne hidratam, mai luam ceva de mancat si din reflex (si degeaba acum) iau si 0.5 l de apa. Nu am mai simtit micile urcari, vedem 2 ochi mici pe dreapta in padure, o vulpe si dupa 2 km vedem niste oameni luminosi, ursii de obicei nu arata asa. Eu incep sa-mi revin si sa vreau sa trag, dar David rasufla mai greu si 2-3 minute in plus sau minus nu mai conteaza, o lasam la 6 pe mie, poate nitel sub. Trecem pe sub podul de la DN, intram in Cheia, salutam oamenii, ne saluta si ei pe noi, urmeaza o ultima urcare de 7 m inainte de coborarea finala, o alergam accelerat din aroganta dar eu vreau ca aroganta maxima sa termin ultimul km cu cel mai rapid pace si eventual sub 4 pe mie:

  

David ma injura dar se tine de mine, hotarasem sa terminam impreuna dar mie imi era greu sa incetinesc si brusc apare si grupul TTR la incurajare : Cosmin, Gigi, mai in gluma, mai in serios ii zic lui David, hai sa le dam ceatza ca ei nu se asteapta sa-i dam tare la final 😜 – nu vreau sa ma gandesc la ce a simtit David, dar eu eram in sfarsit pe asfalt si viteza mare ma facea sa-mi alunge orice durere, in speciala aia de la glezne – eram in sfarsit in siguranta si fiecare pas era la fel . Terminam impreuna, ma opresc din gafait si supriza, nici o durere, afara de ceva la gat (datorita posturii, peste 30 km am stat stresat sa nu pic....) , picioarele ok, nici o basica, chiar si Cris e surprinsa ca “arati prea bine pentru aproape 110km” . David e preluat de Bianca, eu merg acasa sa fac baie, de fapt de la Varful lui Crai aveam in minte doar momentul de baie cu apa calda, sorry, da o sa dati cu pietre in mine muntomanilor, dar nu stau la cort dupa 17 ore de alergat, mai bine mai alerg inca pe atat si ajung la o cladire cu BAIE !!!

 Pe David l-au pus inaintea mea in clasament datorita tracker-ului, se pare ca al lui a mers mai bine, dar nu mai conteaza, am facut 17:25 din care moving-ul a fost sub 16:15 din care efectiv am alergat cam 9 ore si 7 si ceva am mers sau cel putin asa zice Strava. In concluzie a fost o cursa reusita si la anul daca si sigur o voi aborda nitel mai tare sper sa ma incadrez sub 16 ore; posibil sa facem echipa, eu trebuie sa ma antrenez pe montane cu panta scarboasa gen Bucsoiu si David in rest pe plat si pante mici : ne vedem la Romniceanu, eu mai tare pe scari, David mai tare pe plat, iar Alexandra Ungureanu ne-a facut pe amandoi 😁,  ceea ce ne face sa-i mai spunem inca o data :  Felicitari !!!!

A doua zi, toti ultramaratonistii sunt felicitati, este o atmosfera faina, toti suntem prieteni chiar daca am concurat cu o zi inainte. Eu sunt multumit ca nu ma doare nimic, nu am reusit sa pic niciodata desi era cat p-aci si ma gandesc deja la o alergare de recovery dar pe ASFALT !

Tot duminica m-am bucurat ca fi-mea a iesit printre primii, a 3 a la fete la cursa copiilor, mi-a zis iarasi ca se va antrena cu mine desi stiu ca urmatorul ei antrenament va fi o noua cursa 👲

VW Halfmaraton - Prima cursa care mi-a placut cu adevarat

Ziua buna vs. Ziua rea 

   Dupa experienta nefericita de la 10K organizat de Constantina Dita, cursa la care am tras cel mai mult pentru unul din cele mai slabe rezultate ale mele pe 10 km, am zis sa schimb tactica la Semi Bucuresti. Eram la fel de racit, de fapt clasica alergie de primavara care ma face sa stranut si sa tusesc si care e singura meteahna de care inca n-am scapat prin practicarea alergarii, am zis sa nu trag pe cursa asta decat cel mult pe ultimii 2-3 km cand voi simti ca ma lasa puterile. Ideea a fost ca sa ma bucur de cursa cel putin 80% din ea si poate de ce nu, de la inceput pana la sfarsit. Nu am avut deloc emotii, am dormit si am mancat normal cu o zi inainte de cursa, am facut doar o zi pauza de la clasicele mele antrenamente (putini cam prea tari dupa parerea unora)
    Ziua cursei : fac o mica incalzire de acasa pana in parcul Izvor (e doar la vale) cu 5:30 pe mie si fac misto de bratara de puls care arata 170 bpm deja. Lasa ca o sa trec de 200 bpm atunci in cursa, sa trag ca si Marius Ionescu , oops dar era vorba ca ma simt bine, atunci gata cu senzorii, ma mai uit doar la pace ca sa nu o iau prea repede si nici prea incet. Mi-am propus max 3:50 pe mie si minim 4:20 pe mie ca sa duc sub 1:30 sigur si poate sub 1:25 daca e vreo zi extraordinara. Dupa cele 20 de grade de la ora 9 parea o zi extrem de calda si de nepotrivita alergarii, incepeam abia la 9:45; pana atunci am facut poze cu colegii si la 9:40 m-am indreptat spre zona B de start.

    Aici am gresit ca am ajuns tarziu si am intrat prin zona C, practic am ajuns undeva in mijlocul zonei B la inceputul cursei. Am vazut totusi ca timpul real a fost scazut din cel total si a coincis cu cel de pe ceas, dar sa lasam asta pentru final. Inceputul a fost lent, asa cum ma asteptam, dar dupa prima curba, am inceput sa depasesc pentru ca ritmul era de doar 4:30 pe mie; oricum sub 4 pe mie era imposibil din cauza aglomeratiei, asa ca am avut un prim 4:15 cu slalomul aferent. Am profitat de benzile din partea dreapta ca sa fac cele mai multe depasiti si apoi am ajuns pe bucata mea favorita de pe bdul cu fantani : alergam linistit pe iarba cu 3:50. Ma uit si la puls, 90-100 bpm, e clar, nici nu m-am incalzit, da - trebuia sa-mi potrivesc bratara bine pe mana, asa nu-mi va fi de nici un folos :) - sau ba nu, o sa starnesc iarasi discutii imposibile despre cum e sa alergi cu peste 15 la ora sub 100 bpm. Apai evident, o sa am cel mai mic puls din top 10 pe Unirii - Alba-Iulia  - pe asta nu mi-l poate lua nimeni decat cel mult alt vitezoman cu Garmin si fara centura, noroc ca nu-s prea multi :)

  Ajung la Unirii si stiu ca pana in Alba Iulia e drept si nitica urcare; daca la maraton a fost bucata unde m-am taiat, acucm ii dau bice si o tin sub 4 pe mie ca sa mai recuperez. Trec de pace-rii de 1:40 dar nu-i vad pe cei cu 1:30; mama ce din spate am plecat, asa am patit si la Moeciu, nu e deloc funny sa faci slalom la inceput, te poate costa spre sfarsitul cursei, dar am zis ca ma nu o sa trag asa ca o las la 4 pe mie. Dupa Alba Iulia vine coborare si e vant din spate. In mod normal as fi calcat pedala sub 3:50 pe mie, dar pentru ca nu era mod normal am lasat la 4 pe mie, am luat apa la km 5 (prima oara in viata mea atat de de devreme) si am inceput sa ma bucur de cursa. La Unirii am vazut pace-rii cu 1:30 si m-am apucat de bucurie sa fac avioane, chiar era super, eram oarecum in grafic si deloc obosit.

                                         

   Il salut pe Florin Ionita si ma pregatesc de atac, dar raman cu grupul pana la Izvor de frica sa nu o iau prea repede. Apoi vine urcarea spre Buzesti, lumea gafaie, eu mentin ritmul si depasesc 3-4 concurenti gandindu-ma cat de usor e pe asfalt la deal vs. montan pe pietre cand fug picioaele in toate partile. Ajung sus si simt prima gafaiala, da, e cam tare 4:10 pe panta de 5%, dar imi revin repede si continui spre Victoriei. Aici il vad pe Constantin, tipul ce alearga in picioarele goale. Ma apropiu foarte greu de el, dar nu imi fac probleme, cursa este si ramane de placere, singurul exces de pana acum a fost urcarea cam rapida pe Berzei. Ajung la Victoriei si o salut pe Cristina Man, noroc ca nu m-am tinut dupa Silviu ca eram terminat acum, e temperatura maxima, iau apa de la Victoriei si plec spre Arc. E o bucata psihologica : soare si deal dar inca sunt odihnit, de cele mai multe ori in curse, am facut coborarea mai lent decat urcarea, acum o sa schimb situatia asta, asa ca o iau mai incet la urcare : 4:10, ma simt minunat, stiu ca pierd secunde fata de viteza optima dar oricum nu aveam sanse sa prind vreun podium aici, pur si simplu il consider un antrenament eficient. Trec de arc, bip si vine coborarea, apai sa nu lancezim sa alergam si sub 4 pe mie; e si umbra si vale, iarasi ma simt minunat; la fel ca la 4:10 pe urcare in soare. Ajung imediat in Victoriei si iar iau apa, desi nu imi e sete, gatul e cam uscat si stiu ca lucrul asta se plateste spre sfarsitul cursei, asa ca ma alimentez si imi torn si o sticla in cap. Ma prinde Constantin si ma depaseste, ma interaba de ce nu trag; uf, e atat de evident.... sunt doar 5-10 secunde in plus pe km....apoi vine un checkpoint pe C. Victoriei, ma activez sa trec inaintea lui si o las la 3:50, este bucata mea favorita : coborarea pe C. Victoriei, de data asta varianta fara noxe, sublim de-a dreptul. Dupa Stirbei ma prinde o kenianca din spate, ma uit la ea, cred ca are max 45 kg la 1:60 si baga lejer 3:40-3:30 pe mie, ma rog gafaie evident, dar baga mare. Ma gandesc, oare de ce se mai chinuie? colegii ei de la barbati au terminat deja cursa, probabil ca e dupa locul 10 (si aveam dreptate a venit pe 15), apoi ma gandesc ca poate alearga si ea ca si mine, de placere sau pentru antrenament sau pentru ea insasi, nu intotdeauna poti lua podium chiar daca esti profesionist. Incerc sa ma tin dupa ea si reusesc pana in Piata Regala aproape 1 km, ea duce cam 3:30, eu la 3:35 ma inabus, ma rog as mai fi dus inca un km daca era gata, dar mai sunt 3 km din care si o urcare de 15 m pe Elisabeta. Asa ca o las in fata si regret ca am facut asta la 100 m de cineva ce putea sa ne fotografieze impreuna. Acum ma rog, pentru mine era ok , dar pentru nevasta-mea nu stiu, ea ma stie ca alerg cu baietii :). Am aflat mai tarziu ca o cheama madame Viola, a terminat cu aproape 3 minute mai repede decat mine ceea ce inseamna ca a accelerat foarte mult pe final, eu mi-am mentinut ritmul de 4:05 pe mie, deci ea a avut undeva la 3:20 pe mie pe final (ce o fi patit de a venit din spatele meu ?) Ajung pe Elisabeta la vale, ii salut pe cei din frunte : Ionut T, Andrei Florin, Bogdan O, (de care vad ca paradoxal m-am apropiat ceva; sigur a lasat-o mai moale, eu ma bucur ca m-am mentinut pana aici) dupa Kogalniceanu il vad pe sens opus pe Victor Spataru, a patit si el ceva ca si kenianca, nu se poate sa fiu in fata, sau pur si simplu el e om de munte si eu de asfalt :). Vine si urcarea finala si cel mai slab km al meu 4:19, e ok, apoi e vale pana la Nat. Unite: nebunie, tobe, ah uitasem de muzica de pe Kiseleff, superbe momente sa auzi muzica live alergand si nu casti !
     Si acum despre finalul cursei.... de obicei e o agonie, acum a fost o placere. Nu pot zice ca n-am tras deloc dar macar am avut suficiente resurse ca sa o fac. Mi-am mentinut ritmul, poate am crescut viteza la 4 pe mie in loc de 4:05 dar oricum important este ca n-am mai fost depasit de multi  si chiar am mai depasit si dupa km 20. E prima oara cand savurez finalul, nu ma intereseaza timpul desi stiu ca e ok, sigur sub 1:30, vad in zare si pace-rii cu 1:25 dar e prea tarziu sa mai recuperez 400 m. Ma uit la tabela la finish : timpul total cu 1:27 5X si ma oftic, uite domne ca o sa scot peste 1:28 desi sigur am alergat in 1:27 si ceva pentru ca am pierdut cam un minut pana sa trec de start. Acum vad ca in clasamentul oficial am peste 1:28 timp oficial pozitia 62 la general dar efectiv sunt pe locul 58 cu 1:27:12 (timp identic cu cel de pe ceasul meu), deci am alergat mai repede decat cei 2 care au terminat inainte mea :) - oare daca era bataie pentru locul 3 la vreo categorie sper ca se ia in calcul timpul real si nu cel oficial.

Eh, bine ca nu a fost cazul; e un timp si loc decent tinand cont ca mi-a placut cursa si 90% din ea chiar m-am simtit bine fara sa trag. Practic doar pe Berzei, pe Elisabeta la urcare si pe final sunt singurele momente in care am facut un efort constient, in rest picioarele au dus in ritmul lor optim. Termin cursa, iau medalia si nu simt nici un fel de senzatie de greata, nu ma doare nimic, ba mai mult, nu mi-e sete, nu mi-e foame, ciudat rau, parca s-a terminat prea repede... De fapt a fost un antrenament perfect pentru obiectivul meu major : maraton sub 3 ore. Oare as fi facut 42.2 km sub 3 ore? sincer ma indoiesc intrucat nu eram axat pe ideea asta dar sigur mi-as fi batut PB-ul de 3:10 cu cel putin cateva minute. Imi caut sotia care probabil ma asteapta nerabdatoare, i-am zis la ora 11:00 ca sa nu cumva din greseala sa termin sub 1:20 :), dar nu o gasesc, ah, a mizat pe ideea ca daca nu trag (i-am zis acasa) il fac la peste 1:40.

Ne gasim si ne facem clasica poza de final uf deci ramane deschisa ideea de scadere a timpului pe maraton, ce pacat ca mai e ceva pana in toamna, sper sa-mi mentin forma dar mai ales tehnica de a nu trage la inceput ! A fost o cursa mai buna decat toate celelalte avute pana acum ca si eficienta, iar pe distante lungi asta e cel mai important. Cine stie, poate dupa maraton sub 3 ore ma apuca mania ultra-urilor, dar sa nu ne grabim ....  Cei 3 km pana acasa, la urcare sunt facuti in ritm rapid alaturi de fi-mea care si ea e multumita ca :-Uite, tati nu e terminat dupa cursa asta !

Echipamentele electronice pentru excursii de lunga durata la munte

Tocmai m-am intors dintr-o minitura cu bicicleta de 3 zile prin locuri destul de salbatice. Traseul a fost Pestisani(GJ) - Runcu (GJ) - Campul lui Neag (HD) - Cerna Sat (MH) - Baile Herculane (CS) - baia de Arama (MH) - Pestisani (GJ), am parcurs aproximativ 220 km pe DN66 si DN67D si am traversat Cheile Sohodolului. Pentru orientare si track-ing am folosit un GPS Garmin Etrex Vista si o tableta Nexus7, GPS-ul a rezistat eroic 2 zile si jumatate, aproximativ 30 de ore de folosire si a facut si track-ul traseului. Tableta Nexus am folosit-o ocazional, avand harta preinstalata si folosind doar conexiunea GPS. Ambele device-uri au fost extrem de utile la cateva intersectii pentru a ne da directia potrivita (pe Cheile Sohodolui unde sunt multe intersectii cu drumuri forestiere). O surpriza extrem de placuta a fost faptul ca dupa 3 zile de orientare si 2 zile de conectare online la pensiunile din Campul lui Neag si Baile Herculane - tableta Nexus avea 70% baterie, adica deja sunt convins ca ar tine fara probleme la o tura de anduranta in Fagaras de 7-8 zile - bineinteles cu setarile super ECO : lumina la minim, wi-fi oprit si conectare GPS la cerere.
O alta nevoie pe langa orientare, in excursii mai lungi este cea de comunicare si aici treburile se complica destul de mult: pararea mea e ca pentru siguranta comunicarii 100% este necesara achizitionarea unui telefon prin satelit. Intrucat este o solutie destul de scumpa si totusi traim in Europa unde din orice pozitie daca mergi in aceeasi directie  20 km dai sigur de o asezare omeneasca voi incerca se descriu posibilitatiile mai ieftine: Eu am un telefon dual sim, din pacate cartelele sunt pe acelasi provider (munca/private) e recomandat sa aveti cartele de la provideri diferiti. Totusi sunt locuri unde nu este acoperire pe nici un provider, aici mai exista 2 variante : sunteti pe o cota dominanta si problema nu este de acoperire ci de celule prea indepartate - se poate sapa o groapa si pune mobilul acolo pentru a pierde semnalul de la celulele indepartata si a se conacta local la pana 38 km cat permite TA-ul. Nu se poate comunica in miscare,  se gaseste cu greu pozitia unde mobilul se va conecta pe celula din apropiere - recomand afisarea INFO Celula si cunostinte minime de geografie (sau folositi GPS-ul :)) Daca sunteti pe Fagaras si scrie Feleacu nu incercati, daca scrie Voila, Vistea sau Victoria sunt sanse foarte mari de conectare. Tot pe cote dominante este utila o statie radio fie ea si in banda publica PMR. Neaparat sa aiba scanare tonuri SQL si DCS pentru a putea interveni peste orice conversatie privata. Se foloseste doar in caz de urganta si nu pentru a deranja conversatiile celorlalti - ca idee o statie de 0.5 W UHF de la 2000 m pe deschidere are o acoperire de aproximativ 120 km, deci sigur veti auzi pe cineva - chiar si noaptea...

O ultima provocare este de a comunica dintr-o sa sau depresiune, unde sunteti ecranati radio, aici eu nu am decat solutia telefonului prin satelit, cerul e deaspupra si sigur te poti conecta; exista variante de antene de castig pentru mobil sau statii radio dar fara o pozitie cat de cat degajata nici acestea nu ajuta. De obicei eu iau pe munte : telefon dual sim, baterie de rezerva telefon, statie radio VHF/UHF (acumulator de rezerva) cu antena auto castig 3-6 db, tableta cu GPS si harta traseului preinstalata offline - total 1.3 kg. Daca adaug si DSLR-ul ajung pe la 2 kg, dar e pacat sa ajungi in locuri atat de frumoase si sa nu faci poze de calitate.

Voi ce solutii folositi pe munte pentru orientare si comunicare ?!