Istrita Escape - o alergo-tura reusita

Am lasat aproape 2 zile de odihna pentru concursul Istrita Escape, dar cu o seara inainte ma simteam obosit. Sotia mea a facut o mancare super si am bagat de parca me pregateam de ultra, bineinteles ca pe seara deja ma resimteam si ma gandeam ca ma va tine pana in ziua cursei... Ma trezesc la 5:30, la 6:15 il iau pe Costi Cocea si ne indeptam spre Sarata Monteoru. Drumul e liber, vedem si rasaritul pe lacurile de la Fulga si termometrul de la masina imi arata 4 grade. Vad cu stupoare ca multi alergatori se plang de frig la temperaturi pozitive dar pentru mine faptul ca era rece afara nu poate decat sa ma bucure. Bineinteles ca pana la Sarata temperatura s-a dublat si in 30 min de purtat o geaca a trebuit sa renunt la ea. Am intalnit o groaza de cunoscuti in fata la sala de sport, am stat nitel de vorba

     Codruta imi zice ca pune banii pe mine, eu rad, hai sa fim seriosi, macar sa nu ma mai tai ca la Oltenia. Totusi sunt sanse sa nu se mai intample asta intrucat nu mai este canicula.

 Mizez pe tricoul de bitza cu care am alergat si Triavna ca sa nu mai iau rucsac si zic sa alerg la adidasi de strada folosind usorii Mizuno Emperor in locul tancurilor de la Salomon sau Columbia (-120gr in picioare chiar conteaza)
Se da startul exact la 10, mi-a placut mult ca s-a respectat programul; in fata am vreo 7 oameni, il recunosc pe Florin Ionita, usor usor se indeparteaza... dar hai sa ma tin de el macar cat e mediul meu preferat adica asfalt si fals plat. Accelerez nitel si dupa 3 km sunt langa el.

Si incepe urcarea, culmea e ca ma simt bine si chiar sunt un pic dezamagit cand panta se micsoreaza. Stau o perioada cu Florin si imi zice ca am plecat cam tare. Ma uit la puls : 165 bpm, sunt in grafic, pana in 170bpm, nu e "prea tare" asa ca avansez incet si ma bucur de urcare (o chestie destul de in premiera la mine), incep chiar sa alerg tot ce nu e pieptis si sa merg repede unde e panta mare. Usor usor il ajung pe Mihai Neagu care imi zice ca mai e doar o persoana in fata.



Dupa CP2 avem un mic moment de ratacire, ratam o schimbare de directie la stanga si coboram cam 200 m distanta, realizez ca trebuie sa urcam spre releu, deci nu e bine ca nu vedem marcaj si ca coboram. Ne intoarcem si vedem cum trec alergatorii mai sus decat noi. Asta e.... macar nu am pierdut decat vreo 400 m si vreo 3 pozitii. Incep sa trag iarasi la deal, un pic ofticat dar panta este mai lunga de data asta, ma mentin in limita a 170bpm, desi simt ca pot trage mai mult nu vreau sa risc sa compromit cursa intrucat mai sunt cam 30km. Pana la releu reusesc sa recuperez toate pozitiile pierdute si chiar sa nu ma mai ratacesc: o schimbare brusca de directie de pe drum pe un pieptis o vad in ultimul moment si ii zic si lui Mihai. De la releu, drumurile noastre se despart, el e pe locul 1 la Semi, eu am pe cineva in fata. Ma uit si in spate si nu vad pe nimeni, e ok, voi aplica tehnica de a trage la deal si a ma odihni in rest in zona 150-160bpm. Vine o coborare pe care iau gelul pentru c asa-si faca efectul pana va veni urmatoarea urcare. Urmeaza o mica parte de "offroad" pe care totusi adidasii de strada se descurca ok, in fond daca stii sa misti picioarele si e uscat nu prea conteaza ce ai in picioare.... Vad sus biserica din Pietroasele si incepe urcarea : alerg sau merg repede, vad pe cineva in urma mea pe coborare, cam 4 min sa fie intre noi si vreo 750m. Ajung in Pietroasele si dau de asfalt si panta de 15%, dar hai sa fac aroganta suprema, sa o alerg pana sus. Adidasii de strada sunt in mediul lor, parca ma imping in sus, ajung sus la biserica unde ma asteptam sa fie apa dar e doar un fotograf, il intreb de CP  dar nu stie unde e, continui urcarea, ajung pe o culme si vad mai jos CP-ul. Aici e o zona faina de explorat, un cimitir dacic, vor reveni intr-o drumetie. Opresc in CP, iau niste glucoza si imi incarc bidonul de bitza de 0.5 l. E enervant sa-l port la spate asa ca-l tin in mana si ma mai recoresc din cand in cand. Nu e cald rau dar totusi alerg si ma bate soarele; incepe ultima urcare spre releu si ma simt minunat, cred ca a intrat bine si gelul asa ca alternez alergarea cu mersul rapid : deviza mea este ca o alergare nu trebuie sa aiba nici un km peste 10 pe mie, stiu ca e imposibil pe trasee tehnice, de altitudine, dar aici chiar nu e cazul. Realizez cat de bine ma simt la o altitudine de 500-700m fata de 2200-2500m. Urcarea este mai abrupta aici decat intre Babele si Omu, dar am ritm mai rapid si puls mai mic. La un moment dat iarasi nu mai vad marcajul.... dar vad releul in fata, ok, o iau pieptis, la un moment dat tot trebuie sa dau de marcaj ceea ce se si intampla. Nu ma simt deloc vinovat ca am scurtat, cred ca s-a compensat cu distanta facuta in plus dupa CP2, aveam sa aflu la final ca multi au taiat drumul de urcare, asta e, pe deal/munte nu exista distante fixe ci doar puncte de trecere.





Ultima parte inainte de releu o panta mare si gata, poza, hai sa aratam ca alergam, abia astept sa-mi reincarc bidonul si sa ma mai racoresc, apa o sa beau mai putina, vine coborarea, consumul va scadea dramatic.
Vad ca mai sunt doar 11 km si parca imi pare rau ca se termina asa repede, iarasi este o senzatie in premiera la o alergare, de obicei abia astept sa se termine ca sa ma odihnesc, dar acum e drept ca nu am tras foarte tare si parca mi-ar mai fi placut o urcare de cateva sute de m.
Incep coborarea pe drumul de la releu si am mereu senzatia ca ma prinde cineva. Ma uit in spate dar nu vad pe nimeni, nu-mi vine nici sa fortez, o las la 4:30-4:40 pe mie la vale, pulsul se duce spe 150, deja e Easy pe bune😀
Incep sa-i prind pe ultimii concurenti de la Semi, ii salut si ei ma incurajeaza, fac iarasi o mica aroganta pe o mica panta la deal, sprint si max HR 175 bpm, vorba aia in Izvor sau Romniceanu trageam mai tare la puls😁.








Dupa ce ajung in luminis realizez ca de aici stiu traseul facut la recunoastere cu Mihai Stanescu, ma rog noi am facut cu totul alt traseu iesind in Izvoru si Salcia si nu in Pietroasele, sincer tura aia a fost mult mai grea decat cursa asta in principal datorita faptului ca nu era marcaj si am orbecait nitel.
Mai exista un ultim CP, puteam sa nu opresc ca mai ssunt 4 km la vale dar iau o banana si mai beau niste Cola, de ce sa ma chinui, acum sunt convins ca asta e clasamentul, nu mai prind pe nimeni si nu ma mai prinde nimeni.
Ajung la final, locul 2 Open in spatele lui Dacian pe care nici macar nu l-am vazut, oricum un timp extraordinar pentru el 3:28 si bun pentru mine 3:41 (un constantean si un asfaltist 😀) puteam probabil un 3:35-3:36 tragand mult dar nu as fi ajuns atat de fresh pe final si nu m-as mai fi bucurat deloc de cursa. E foarte fain sa alergi moderate spre hard la un concurs dar nu hard tot timpul (chiar daca poti asta). Imi pare rau ca n-am mai facut ceva poze avand telefonul la mine, Laurentiu a venit la 6 minute dupa mine si el a facut PB, e drept ca si vremea a fost extrem de favorabila pentru asa ceva.

Dupa premiera, hai sa-l caut pe Costi ca sa ne intoarcem acasa....il vad ca alearga pe strada principala zicandu-mi ca vrea sa-i iasa distanta de maraton, cursa avand aproape 39 km. Asa ca pe ultima coborare il insotesc, 42.25 km, sa fie primiti, e primul lui maraton pe trail (terminat pe asfalt 😀) -

Felicitari, a fost o sambata excelenta, urmeaza o binemeritata odihna si ultimul concurs important pe 2019, MIB  - incercam un Sub3 pentru ca imi place asfaltul !