In viata nu ai numai suisuri, iar acest lucru face viata interesanta si cu atat mai mare bucuria reusitei. In acest an ma simteam pregatit sa cobor relativ lejer sub bariera de 3 ore la un maraton. Chiar si cand scriu aceste randuri, la nici 24 ore de la cursa, ma simt in continuare la fel de capabil si nu ma doare absolut nimic decat micul orgoliu ca totusi nu am reusit. Voi face un mic rezumat al anului 2019 ; conform Strava :
| Distance | 2,450.3 km |
| Time | 225h 8m |
| Elev Gain | 41,658 m |
| Runs | 278 |
In 2018 am avut doar 2800 km alergati cu 38 km urcati, deci pot zice ca deja am rupt norma in 2019 intrucat lunile mele de alergare sunt octombrie-martie, deci probabil voi trece de 3200km in acest an. O alte treaba este ca nu ma simt absolut deloc obosit, am avut 7 concursuri in 2019 si m-am descurcat binisor la toate exceptand Maratonul Olteniei unde din nou am fost descalificat de canicula. Acest fenomen ma urmareste din tinerete, am mai avut multiple incercari de a alerga si ma apucam si eu asa cum ii auzeam pe altii : vara ca sa nu mori de frig; frate bagam 1 km si apoi mi se stingea lumina... pana in 2014 cand stand la Fundulea si facand economie de lemne; am zis ca ma incalzesc prin alergare, era un final de noiembrie cu temperaturi faine intre 2 si 7 grade, adica exact ce imi trebuia. M-a frapat faptul ca desi nu aveam antrenament si "mi se lua aerul" in 20-30 secunde imi reveneam si eram ca nou. A fost intr-o zi in care am bagat 30km , cu multe pauze bineinteles dar sub 2 ore jumatate moving- zicea nevasta-mea sa ma duc la Bucuresti pe jos 😁 Au trecut 5 ani de antrenamente in care am trecut de 10.000 km alergati si probabil vreo 150 km urcati, cu medie totala sub 5 pe mie, incluzand si cateva ultra - inclusiv 2 montane : Triavna 76 si Ultra Ciucas 108, ambele facute anul acesta.
Tot in 2018 am alergat MIB-ul undeva pe la 3 ore si 2 minute, plecand din spate (timpul efectiv a fost 3:01:27) deci era oarecum logic sa pot sa alerg cu 2 minute mai repede. Imi aduc aminte ca m-am chinuit sa termin semi-ul la 1:28 si am tras rau de tot sa raman la 1:34 pe a 2 a parte, acum speram ca-mi va fi mai usor pe a 2 a parte planul era de 1:32 dupa un 1:27 pe prima parte. Cu o saptamana inainte am testat in Izvor cat ma costa ca efort un semi la pace 4:05 adica in 1:26 si ceva (mai repede decat ritmul propus penru maraton) si rezultatul a fost incredibil, pulsul a scazut in 30 secunde de la 168 la 70pm, media a fost de 169 adica la in zona sustenabila. Mai aveam chef de alergat si sunt convins ca mai tineam inca cel putin 10 km asa. A 2 a zi am facut un recovery cand am alergat in zona de confort 155bpm si mi-a iesit medie de 4:40 pe mie, practic am facut un maraton in 2 etape in 3:06 fara sa il simt ca pe un efort semnificativ, DAR in Izvor fusesera 12 grade, In Herastrau 15 cu ploaie si ce am ignorat cu desavarsire a fost prognoza lui Busu de 27 de grade pentru duminica, dar mai ales soarele. David imi zisese sa-i dau mai tare pana se face cald, nu asta era planul, dar speram totusi cumva sa nu ma prinda caldura. Mi-am facut plan sa ma opresc la fiecare refresh point si sa-mi dau cu apa in cap ceea ce am si facut.
Plec de acasa la 8:30 si imi iau o geaca cu mine, al/merg cu 6:30 pe mie si mi se face cald, incep sa transpir.... dau jos geaca si vad ca la 6 pe mie imi e numai bine la tricou la ora 8:45, iar cursa incepe la 9:30 si se termina in jur de 12:30, deja nu ma mai simt deloc increzator, stiu ca la orice cursa e bine sa-ti fie FRIG inainte sa pleci, ceea ce nu e cazul. Ajung la 9 la P-ta Constitutiei, imi las bagajul la garderoba, aleg sa alerg doar cu ceasul + 2 geluri, ma intalnesc apoi cu colegii de la munca si facem o poza, apoi ma duc sa ma bag in fata.
Sunt repartizat in zona C intrucat cumva mi s-a pierdut inscierea in care aveam timpul de anul trecut 3:02:10 care m-ar fi calificat sigur in zona B, dar ma strecor si ajung in prima linie. Ma salut cu Sorin Sirbu, ma saluta si alti alergatori imi ureaza bafta, eu ma bucur ca nu mai trebuie sa depasesc oameni 2 km, probabil ca pana la Natiunile Unite se fac grupurile de viteza. Doresc sa plec cu 4 pe mie si sa o las undeva intre 4:05-4:10 pe primii 10 km apoi sa o las in 4:10 cat ma duce natural corpul si pe final sa trag la 4:20 pe mie. Primul km il fac cu Andrei Ivanescu, suntem nitel sub 4 pe mie dar mie mi se pare prea incet pentru el 😄, stam de vorba si vad ca nu e asa dornic sa traga, dar totusi de la km 2 il las sa se duca in fata, incerc sa incetinesc dar ceasul inca mai indica valori sub 4 pe mie din cand in cand. Ma uit la puls si dezastru : 175-177bpm, nu am alergat in viata mea o cursa lunga la un puls atat de ridicat, culmea e ca nu ma simt deloc rau, ba chiar simt ca as putea accelera, ce naiba, s-a stricat centura ?! - dar am calibrat-o luni de zile, pare putin probabil sa fie defecta, iar din pacate valoarea indicata este corecta. Am aflat apoi de la un doctor ca pe caldura, vasele se dilata, inima vrea sa pompeze ca sa faca fata dar isi mareste ritmul semnificativ, daca ai o inima antrenata nu vei simti pulsul ridicat cel putin o perioada de timp la inceput (exact asta pateam acum, eram cu 10-15 bpm mai sus decat la antrenamentul din Izvor, dar am ales sa ignor asta si sa continui in acelasi ritm, totusi sub 180bpm ca sa nu-mi pun sanatatea in pericol). Organizatorii au anuntat la plecare sa ne hidratam la fiecare CP, eu oricum aveam de gand sa fac asta, un "lesson learned" din alte curse. Ajung la km 4,5 iau prima sticla de apa, o torn 60% in cap, 40% in gura si ma tine pana la Izvor, apoi stiu ca urmatoarea hidratare e la Pta Victoriei dar pe Buzesti, o surpriza placuta : Razvan G la suport pe bicicleta imi intinde o sticla, iau o gura de apa, e exact ce trebuie, ma hidratez si nu incetinesc, pai da, la 4 pe mie trebuie sa fie mai usor sa te hidtratezi decat la 2:50 pe mie 😃 - deocamdata sunt in grafic 2:54 projected - da stau si ma gandesc ca daca totul e ok cam pe aici ar trebui sa fiu pe maraton 1:26 cu 1:29 ar fi probabil cel mai bun timp al meu posibil in conditii perfecte.
Sunt la km 18 si incep sa aud gafaituri puternice in spate, cei de la Semi trag cu ultimile forte, ma depaseste un concurent care se taie brusc in fata mea, abia il ocolesc, pare sa-si ceara scuze din gesturi, de vorbit e incapabil, respiratia mea e ok, ii zic ca nu e bai dar sa-si mai pastreze forte ca mai sunt 3 km. La km 20 trec pe langa mine Radu Milea + echipa de baieti, ma incurajeaza, frumos din partea lor, deja ma simt ciudat, am energie, am respiratia ok dar parca e o sfarseala ciudata, ma uit la pace/puls : 4:10 cu 182 bpm, opa.... daca e peste 180 nu mai este deloc bine, nu mai sunt in zona de epuizare ci in cea periculoasa, dar ce naiba sa fac: 4:10 e pace-ul normal pentru km 20, am incetinit de la 4:05, daca vreau ca 4:20-4:25 pe final sa ma lase sub 3 ore inseamna ca trebuie sa trag cat mai mult de acest 4:10. Semi trece exact la 1:27, e exact ca la carte.... doar ca nu ma simt ca dupa antrenamentul 1:26 din Izvor ci ca dupa unul de 1:23 la care am tras la greu... Incepe urcarea pe 13 Septembrie, vad cum alergatorii pica ca mustele, trec ca BMW-ul pe langa, vad ca am 4:20 pe urcare si pulsul este 179, uf, la limita dar e urcare, imi voi reveni pe coborare. Aici am facut o greseala oarecum involuntara, antrenementele mele se sfarsesc in 2 km de la urcarea pe 13 Septembrie de la Casa Poporului, intotdeauna am dat mai tare pentru ca se termina, iar acum mai aveam 20 km... si cred ca nu a fost ok sa fac aroganta cu depasirile alea la deal, dar pe de alta parte nu cred ca acest lucru m-a costat cursa intrucat pe Panduri mi-am mai revenit si am tot depasit. Vad ca sunt la 4:20 pe plat si pulsul 180, ok deci la urcare era 179 si pe plat 180, buna treaba... e mai usor la deal decat pe plat 😏, dar e de fapt inceputul sfarsitului. La intoarcerea pe 13 Septembrie primesc incurajari de la fetele mele, o vad pe fi-mea cum se duce cu usurinta in fata, stiu ca ea alearga cam la 3:50/mie pe sprintr-urile ei pentru ca nu-i place sa gafaie, dar vad ca se indeparteaza prea repede,
eu am 4:30 si puls 181 bpm, caput, sa vad ce fac dupa coboare, daca nu mai tine, fac un 28 km si aia e, un antrenament reusit la cea mai mare valoare de puls la care am alergat vreodata. Vine si coborarea pe 13 Septembrie pe care eu o fac in joaca la 3:40 pe mie in antrenamentele mele, imi las picioarele sa se duca si am 4 pe mie si puls 185.... ceasul este rosu, parca dau bucati.... efortul totusi nu il simt ca la bucati, e ciudat sa simti ca poti si parca ceva nu te lasa, iar cum incepe platul ma simt ca trotineta electrica fara baterie : 4:30-4:40, pulsul ramane in 185, partea buna (daca exista una) este ca nu gafai deloc si urmeaza o zona cu umbra si apa pana la Unirii, poate imi revin acolo.... Vad ca tin 4:30 pe mie si pulsul se duce nitel sub 180, e umbra si parca incep sa-mi revin, dar de la Unirii din nou simt ca am frana de mana trasa, 4:40, 4:50, trag, ma chinui, ajung in 4:40 la 180bpm, asta e tin asa sa vad cat pot duce, deja e clar ca obiectivul sub 3 ore e ratat. Ceasul ma felicita de PB pe 30km...dar la km 32 pe Splai vine din nou Razvan sa-mi dea apa si imi zice ca sunt inca in timp, da asa o fi dar stiu ca s-a terminat, nu mai pot ajunge in 4:20 darmite sa-l mentin, ma uit la puls si incerc sa-l fac sa nu treaca de 180, asta e noul obiectiv : SANATATEA inaintea CURSEI. Doamne, daca nu aveam centura si alergam doar la pace, oare ii mai dadeam cu orice risc ?! Am inteles ca Salvarile nu au stat degeaba si am inceput sa-i observ pe alergatori si pe cei din fata si pe cei ce ma depaseau (cu greu), toti pareau terminati, asta e, macar nu-s singurul, am inteles ca au fost alergatori mai valorosi care au abandonat, puteam sa fac si eu asta, dar am zis ca pot sa termin cursa in regim de recovery, incetinesc constient si ma uit la puls : nu scade sub 175, sunt la 6 pe mie si pulsul este 175 bpm, este incredibil, nu credeam ca pot alerga atat de ineficient pe plat, asa ca aleg sa ma opresc la un CP, bag apa, ISO, fructe, stau pcateva secunde pana vad 130bpm, apoi dau la 5 - 5:30 pe mie, brusc pulsul se duce in 170 dar ramane acolo, apoi dupa 2 minute e iarasi la 177, da, ok voi alterna mersul cu alergarea la 5, 5 si ceva, la 6 pe mie ma dor picoarele, ma apuca durerea de splina, nu e o alergare fireasca pentru mine, deci merg la 7 pe mie si bag alergare la 5, alternanta asta ma tine sub 175 la puls, dar la km 36 vad o masina de salvare cu ceva clienti. Ma gandesc sa ma abonez si eu, dar hai ca se poate, acum tot termin cu alternata asta mers/alergat, ma simt mai ok ca la km 32-33, dar sunt si cu 1 min/km mai lent, asta e, va fi un drum lung pana la finish... Cu 2 km inainte il vazusem pe Florin Simion, si el era terminat dar el nu a abandonat la nici un concurs si are peste 150 de maratoane, deci ce am eu in palmares e nimic, imi zic ca termin cursa asta si nu o sa ma depaseasca nici un pacer, adica nici aia de 3:20, ca daca ma prindea Moga ma lasam de alergat 😎. Ajung pe B-dul Unirii, din nou mi se activeaza rutina navetei zilnice : Muncii-13 Sept, hai ca se poate, incep sa ma duc spre 5:20 medie, macar nu mai merg si e nitel deal spre Alba Iulia. Dau si rondul si hai ca se vede finish-ul la 3 km in fata. Mai opresc totusi la km 40 sa iau niste ISO, chiar nu mai conteaza timpul vad ca e exact 3 ore 😄, deci pe la si 12-15 voi ajunge la final, inca 2.5 km. Pana la Unirii incerc sa mai alerg sub 5 pe mie, nici nu ma mai uit la puls, ce rost are, nu o sa patesc nimic ca nu e nimic maximal nici macar tempo, apoi din spate vine Alina Butnariu, locul 2 la fete 18-34, saraca se taiase la urcarea de pe 13 Septembrie dar a luptat si m-a depasit pe final, iar ea ma motiveaza sa termin last straight line sub 5 pe mie, am vazut apoi 4:40 pe Strava la final, nu m-am mai uitat la ceas ca ma enervam prea tare, inainte de finish chiar ii dau tare, mai incearca fara succes sa ma depaseasca un grec, dar daca se vede finish-ul macar de un sprint rapid mai este loc, ies pe un decent loc 64 la general dupa ce fusesem anul trecut pe 48 cu un timp cu 12 minute mai bun, se putea mai bine dar la fel de bine se putea si mai rau, ma bucur ca s-a terminat, dupa ce ma opresc imi revin instant, iau medalia si ma intalnesc cu Cris si Luiza, intr-un fel a fost bine ca am facut recovery pe final, nu ma doare nimic, sunt relaxat si vad in sfarsit valori de puls cu 2 cifre, a fost cea mai dificila alergare din acest an, desi la Oltenia a fost mai cald, acolo a fost cu diferente de nivel si finalul m-a suprins la vale si prin padure, e drept ca acolo am dat-o si mai tare in gard avand un km pe la 12 pe mie, probabil ca am stat peste 6 minute., iar acum m-am oprit undeva la sub 2 minute in total.
