MIB 2019 un semiesec sau un antrenament la limita unde centura de puls m-a facut sa evit Salvarea

   

  In viata nu ai numai suisuri, iar acest lucru face viata interesanta si cu atat mai mare bucuria reusitei. In acest an ma simteam pregatit sa cobor relativ lejer sub bariera de 3 ore la un maraton. Chiar si cand scriu aceste randuri, la nici 24 ore de la cursa, ma simt in continuare la fel de capabil si nu ma doare absolut nimic decat micul orgoliu ca totusi nu am reusit.  Voi face un mic rezumat al anului 2019 ; conform Strava :

Distance	2,450.3 km
Time	225h 8m
Elev Gain	41,658 m
Runs	278

   In 2018 am avut doar 2800 km alergati cu 38 km urcati, deci pot zice ca deja am rupt norma in 2019 intrucat lunile mele de alergare sunt octombrie-martie, deci probabil voi trece de 3200km in acest an. O alte treaba este ca nu ma simt absolut deloc obosit, am avut 7 concursuri in 2019 si m-am descurcat binisor la toate exceptand Maratonul Olteniei unde din nou am fost descalificat de canicula. Acest fenomen ma urmareste din tinerete, am mai avut multiple incercari de a alerga si ma apucam si eu asa cum ii auzeam pe altii : vara ca sa nu mori de frig; frate bagam 1 km si apoi mi se stingea lumina... pana in 2014 cand stand la Fundulea si facand economie de lemne; am zis ca ma incalzesc prin alergare, era un final de noiembrie cu temperaturi faine intre 2 si 7 grade, adica exact ce imi trebuia. M-a frapat faptul ca desi nu aveam antrenament si "mi se lua aerul" in 20-30 secunde imi reveneam si eram ca nou. A fost intr-o zi in care am bagat 30km , cu multe pauze bineinteles dar sub 2 ore jumatate moving- zicea nevasta-mea sa ma duc la Bucuresti pe jos 😁 Au trecut 5 ani de antrenamente in care am trecut de 10.000 km alergati si probabil vreo 150 km urcati, cu medie totala sub 5 pe mie, incluzand si cateva ultra - inclusiv 2 montane : Triavna 76 si Ultra Ciucas 108, ambele facute anul acesta.
     Tot in 2018 am alergat MIB-ul undeva pe la 3 ore si 2 minute, plecand din spate (timpul efectiv a fost 3:01:27) deci era oarecum logic sa pot sa alerg cu 2 minute mai repede. Imi aduc aminte ca m-am chinuit sa termin semi-ul la 1:28 si am tras rau de tot sa raman la 1:34 pe a 2 a parte, acum speram ca-mi va fi mai usor pe a 2 a parte planul era de 1:32 dupa un 1:27 pe prima parte. Cu o saptamana inainte am testat in Izvor cat ma costa ca efort un semi la pace 4:05 adica in 1:26 si ceva (mai repede decat ritmul propus penru maraton) si rezultatul a fost incredibil, pulsul a scazut in 30 secunde de la 168 la 70pm, media a fost de 169 adica la in zona sustenabila. Mai aveam chef de alergat si sunt convins ca mai tineam inca cel putin 10 km asa. A 2 a zi am facut un recovery cand am alergat in zona de confort 155bpm si mi-a iesit medie de 4:40 pe mie, practic am facut un maraton in 2 etape in 3:06 fara sa il simt ca pe un efort semnificativ, DAR in Izvor fusesera 12 grade, In Herastrau 15 cu ploaie si ce am ignorat cu desavarsire a fost prognoza lui Busu de 27 de grade pentru duminica, dar mai ales soarele. David imi zisese sa-i dau mai tare pana se face cald, nu asta era planul, dar speram totusi cumva sa nu ma prinda caldura.  Mi-am facut plan sa ma opresc la fiecare refresh point si sa-mi dau cu apa in cap ceea ce am si facut.
      Plec de acasa la 8:30 si imi iau o geaca cu mine, al/merg cu 6:30 pe mie si mi se face cald, incep sa transpir.... dau jos geaca si vad ca la 6 pe mie imi e numai bine la tricou la ora 8:45, iar cursa incepe la 9:30 si se termina in jur de 12:30, deja nu ma mai simt deloc increzator, stiu ca la orice cursa e bine sa-ti fie FRIG inainte sa pleci, ceea ce nu e cazul. Ajung la 9 la P-ta Constitutiei, imi las bagajul la garderoba, aleg sa alerg doar cu ceasul + 2 geluri, ma intalnesc apoi cu colegii de la munca si facem o poza, apoi ma duc sa ma bag in fata.

Sunt repartizat in zona C intrucat cumva mi s-a pierdut inscierea in care aveam timpul de anul trecut 3:02:10 care m-ar fi calificat sigur in zona B, dar ma strecor si ajung in prima linie. Ma salut cu Sorin Sirbu, ma saluta si alti alergatori imi ureaza bafta, eu ma bucur ca nu mai trebuie sa depasesc oameni 2 km, probabil ca pana la Natiunile Unite se fac grupurile de viteza. Doresc sa plec cu 4 pe mie si sa o las undeva intre 4:05-4:10 pe primii 10 km apoi sa o las in 4:10 cat ma duce natural corpul si pe final sa trag la 4:20 pe mie. Primul km il fac cu Andrei Ivanescu, suntem nitel sub 4 pe mie dar mie mi se pare prea incet pentru el 😄, stam de vorba si vad ca nu e asa dornic sa traga, dar totusi de la km 2 il las sa se duca in fata, incerc sa incetinesc dar ceasul inca mai indica valori sub 4 pe mie din cand in cand. Ma uit la puls si dezastru : 175-177bpm, nu am alergat in viata mea o cursa lunga la un puls atat de ridicat, culmea e ca nu ma simt deloc rau, ba chiar simt ca as putea accelera, ce naiba, s-a stricat centura ?! - dar am calibrat-o luni de zile, pare putin probabil  sa fie defecta, iar din pacate valoarea indicata este corecta. Am aflat apoi de la un doctor ca pe caldura, vasele se dilata, inima vrea sa pompeze ca sa faca fata dar isi mareste ritmul semnificativ, daca ai o inima antrenata nu vei simti pulsul ridicat cel putin o perioada de timp la inceput (exact asta pateam acum, eram cu 10-15 bpm mai sus decat la antrenamentul din Izvor, dar am ales sa ignor asta si sa continui in acelasi ritm, totusi sub 180bpm ca sa nu-mi pun sanatatea in pericol). Organizatorii au anuntat la plecare sa ne hidratam la fiecare CP, eu oricum aveam de gand sa fac asta, un "lesson learned" din alte curse. Ajung la km 4,5 iau prima sticla de apa, o torn 60% in cap, 40% in gura si ma tine pana la Izvor, apoi stiu ca urmatoarea hidratare e la Pta Victoriei dar pe Buzesti, o surpriza placuta : Razvan G la suport pe bicicleta imi intinde o sticla, iau o gura de apa, e exact ce trebuie, ma hidratez si nu incetinesc, pai da, la 4 pe mie trebuie sa fie mai usor sa te hidtratezi decat la 2:50 pe mie 😃  - deocamdata sunt in grafic 2:54 projected - da stau si ma gandesc ca daca totul e ok cam pe aici ar trebui sa fiu pe maraton 1:26 cu 1:29 ar fi probabil cel mai bun timp al meu posibil in conditii perfecte.

 asa ca nu mai incetinesc la Pta Victoriei, Razvan mai imi da o sticla de apa si pe Kisselef, iar la coborarea de pe Calea Victoriei aleg sa iau gelul de anduranta, dar nu intra... iau doar un pic si simt ca prind aripi, da sunt la km 13-14 sunt in zona de activare, daca ma tine pana la 35 cursa e buna, ma pot tara cu vointa ultimii 7 km, tot iau din gel si dupa Cismigiu reusesc sa-l termin, stiu ca mai e urcarea pe Elisabeta, aici mentin ritmul, urc cu 4:10 pulsul e 177 in loc de 176, tot mare dar explicabil pe urcare, vine apoi coborarea pana la Natiunile Unite si pulsul "coboara" la 174, ma simt bine dar ceva e totusi in neregula, e prima cursa cu medie de peste 175 bpm din viata mea, iar pace-ul nu este unul extraordinar, am medie 4:06 pe mie, sambata in Izvor la 4:05 am avut puls mediu 168.
    Sunt la km 18 si incep sa aud gafaituri puternice in spate, cei de la Semi trag cu ultimile forte, ma depaseste un concurent care se taie brusc in fata mea, abia il ocolesc, pare sa-si ceara scuze din gesturi, de vorbit e incapabil, respiratia mea e ok, ii zic ca nu e bai dar sa-si mai pastreze forte ca mai sunt 3 km. La km 20 trec pe langa mine Radu Milea + echipa de baieti, ma incurajeaza, frumos din partea lor, deja ma simt ciudat, am energie, am respiratia ok dar parca e o sfarseala ciudata, ma uit la pace/puls : 4:10 cu 182 bpm, opa.... daca e peste 180 nu mai este deloc bine, nu mai sunt in zona de epuizare ci in cea periculoasa, dar ce naiba sa fac: 4:10 e pace-ul normal pentru km 20, am incetinit de la 4:05, daca vreau ca 4:20-4:25 pe final sa ma lase sub 3 ore inseamna ca trebuie sa trag cat mai mult de acest 4:10. Semi trece exact la 1:27, e exact ca la carte.... doar ca nu ma simt ca dupa antrenamentul 1:26 din Izvor ci ca dupa unul de 1:23 la care am tras la greu... Incepe urcarea pe 13 Septembrie, vad cum alergatorii pica ca mustele, trec ca BMW-ul pe langa, vad ca am 4:20 pe urcare si pulsul este 179, uf, la limita dar e urcare, imi voi reveni pe coborare. Aici am facut o greseala oarecum involuntara, antrenementele mele se sfarsesc in 2 km de la urcarea pe 13 Septembrie de la Casa Poporului, intotdeauna am dat mai tare pentru ca se termina, iar acum mai aveam 20 km... si cred ca nu a fost ok sa fac aroganta cu depasirile alea la deal, dar pe de alta parte nu cred ca acest lucru m-a costat cursa intrucat pe Panduri mi-am mai revenit si am tot depasit. Vad ca sunt la 4:20 pe plat si pulsul 180, ok deci la urcare era 179 si pe plat 180, buna treaba... e mai usor la deal decat pe plat 😏, dar e de fapt inceputul sfarsitului. La intoarcerea pe 13 Septembrie primesc incurajari de la fetele mele, o vad pe fi-mea cum se duce cu usurinta in fata, stiu ca ea alearga cam la 3:50/mie pe sprintr-urile ei pentru ca nu-i place sa gafaie, dar vad ca se indeparteaza prea repede,

 eu am 4:30 si puls 181 bpm, caput, sa vad ce fac dupa coboare, daca nu mai tine, fac un 28 km si aia e, un antrenament reusit la cea mai mare valoare de puls la care am alergat vreodata. Vine si coborarea pe 13 Septembrie pe care eu o fac in joaca la 3:40 pe mie in antrenamentele mele, imi las picioarele sa se duca si am 4 pe mie si puls 185.... ceasul este rosu, parca dau bucati.... efortul totusi nu il simt ca la bucati, e ciudat sa simti ca poti si parca ceva nu te lasa, iar cum incepe platul ma simt ca trotineta electrica fara baterie : 4:30-4:40, pulsul ramane in 185, partea buna (daca exista una) este ca nu gafai deloc si urmeaza o zona cu umbra si apa pana la Unirii, poate imi revin acolo.... Vad ca tin 4:30 pe mie si pulsul se duce nitel sub 180, e umbra si parca incep sa-mi revin, dar de la Unirii din nou simt ca am frana de mana trasa, 4:40, 4:50, trag, ma chinui, ajung in 4:40 la 180bpm, asta e tin asa sa vad cat pot duce, deja e clar ca obiectivul sub 3 ore e ratat. Ceasul ma felicita de PB pe 30km...dar la km 32 pe Splai vine din nou Razvan sa-mi dea apa si imi zice ca sunt inca in timp, da asa o fi dar stiu ca s-a terminat, nu mai pot ajunge in 4:20 darmite sa-l mentin, ma uit la puls si incerc sa-l fac sa nu treaca de 180, asta e noul obiectiv : SANATATEA inaintea CURSEI. Doamne, daca nu aveam centura si alergam doar la pace, oare ii mai dadeam cu orice risc ?! Am inteles ca Salvarile nu au stat degeaba si am inceput sa-i observ pe alergatori si pe cei din fata si pe cei ce ma depaseau (cu greu), toti pareau terminati, asta e, macar nu-s singurul, am inteles ca au fost alergatori mai valorosi care au abandonat, puteam sa fac si eu asta, dar am zis ca pot sa termin cursa in regim de recovery, incetinesc constient si ma uit la puls : nu scade sub 175, sunt  la 6 pe mie si pulsul este 175 bpm, este incredibil, nu credeam ca pot alerga atat de ineficient pe plat, asa ca aleg sa ma opresc la un CP, bag apa, ISO, fructe, stau pcateva secunde pana vad 130bpm, apoi dau la 5 - 5:30 pe mie, brusc pulsul se duce in 170 dar ramane acolo, apoi dupa 2 minute e iarasi la 177, da, ok voi alterna mersul cu alergarea la 5, 5 si ceva, la 6 pe mie ma dor picoarele, ma apuca durerea de splina, nu e o alergare fireasca pentru mine, deci merg la 7 pe mie si bag alergare la 5, alternanta asta ma tine sub 175 la puls, dar la km 36 vad o masina de salvare cu ceva clienti. Ma gandesc sa ma abonez si eu, dar hai ca se poate, acum tot termin cu alternata asta mers/alergat, ma simt mai ok ca la km 32-33, dar sunt si cu 1 min/km mai lent, asta e, va fi un drum lung pana la finish... Cu 2 km inainte il vazusem pe Florin Simion, si el era terminat dar el nu a abandonat la nici un concurs si are peste 150 de maratoane, deci ce am eu in palmares e nimic, imi zic ca termin cursa asta si nu o sa ma depaseasca nici un pacer, adica nici aia de 3:20, ca daca ma prindea Moga ma lasam de alergat 😎. Ajung pe B-dul Unirii, din nou mi se activeaza rutina navetei zilnice : Muncii-13 Sept, hai ca se poate, incep sa ma duc spre 5:20 medie, macar nu mai merg si e nitel deal spre Alba Iulia. Dau si rondul si hai ca se vede finish-ul la 3 km in fata. Mai opresc totusi la km 40 sa iau niste ISO, chiar nu mai conteaza timpul vad ca e exact 3 ore 😄, deci pe la si 12-15 voi ajunge la final, inca 2.5 km. Pana la Unirii  incerc sa mai alerg sub 5 pe mie, nici nu ma mai uit la puls, ce rost are, nu o sa patesc nimic ca nu e nimic maximal nici macar tempo, apoi din spate vine Alina Butnariu, locul 2 la fete 18-34, saraca se taiase la urcarea de pe 13 Septembrie dar a luptat si m-a depasit pe final, iar ea ma motiveaza sa termin last straight line sub 5 pe mie, am vazut apoi 4:40 pe Strava la final, nu m-am mai uitat la ceas ca ma enervam prea tare, inainte de finish chiar ii dau tare, mai incearca fara succes sa ma depaseasca un grec, dar daca se vede finish-ul macar de un sprint rapid mai este loc, ies pe un decent loc 64 la general dupa ce fusesem anul trecut pe 48 cu un timp cu 12 minute mai bun, se putea mai bine dar la fel de bine se putea si mai rau, ma bucur ca s-a terminat, dupa ce ma opresc imi revin instant, iau medalia si ma intalnesc cu Cris si Luiza, intr-un fel a fost bine ca am facut recovery pe final, nu ma doare nimic, sunt relaxat si vad in sfarsit valori de puls cu 2 cifre, a fost cea mai dificila alergare din acest an, desi la Oltenia a fost mai cald, acolo a fost cu diferente de nivel si finalul m-a suprins la vale si prin padure, e drept ca acolo am dat-o si mai tare in gard avand un km pe la 12 pe mie, probabil ca am stat peste 6 minute., iar acum m-am oprit undeva la sub 2 minute in total.

Istrita Escape - o alergo-tura reusita

Am lasat aproape 2 zile de odihna pentru concursul Istrita Escape, dar cu o seara inainte ma simteam obosit. Sotia mea a facut o mancare super si am bagat de parca me pregateam de ultra, bineinteles ca pe seara deja ma resimteam si ma gandeam ca ma va tine pana in ziua cursei... Ma trezesc la 5:30, la 6:15 il iau pe Costi Cocea si ne indeptam spre Sarata Monteoru. Drumul e liber, vedem si rasaritul pe lacurile de la Fulga si termometrul de la masina imi arata 4 grade. Vad cu stupoare ca multi alergatori se plang de frig la temperaturi pozitive dar pentru mine faptul ca era rece afara nu poate decat sa ma bucure. Bineinteles ca pana la Sarata temperatura s-a dublat si in 30 min de purtat o geaca a trebuit sa renunt la ea. Am intalnit o groaza de cunoscuti in fata la sala de sport, am stat nitel de vorba

     Codruta imi zice ca pune banii pe mine, eu rad, hai sa fim seriosi, macar sa nu ma mai tai ca la Oltenia. Totusi sunt sanse sa nu se mai intample asta intrucat nu mai este canicula.

 Mizez pe tricoul de bitza cu care am alergat si Triavna ca sa nu mai iau rucsac si zic sa alerg la adidasi de strada folosind usorii Mizuno Emperor in locul tancurilor de la Salomon sau Columbia (-120gr in picioare chiar conteaza)
Se da startul exact la 10, mi-a placut mult ca s-a respectat programul; in fata am vreo 7 oameni, il recunosc pe Florin Ionita, usor usor se indeparteaza... dar hai sa ma tin de el macar cat e mediul meu preferat adica asfalt si fals plat. Accelerez nitel si dupa 3 km sunt langa el.

Si incepe urcarea, culmea e ca ma simt bine si chiar sunt un pic dezamagit cand panta se micsoreaza. Stau o perioada cu Florin si imi zice ca am plecat cam tare. Ma uit la puls : 165 bpm, sunt in grafic, pana in 170bpm, nu e "prea tare" asa ca avansez incet si ma bucur de urcare (o chestie destul de in premiera la mine), incep chiar sa alerg tot ce nu e pieptis si sa merg repede unde e panta mare. Usor usor il ajung pe Mihai Neagu care imi zice ca mai e doar o persoana in fata.



Dupa CP2 avem un mic moment de ratacire, ratam o schimbare de directie la stanga si coboram cam 200 m distanta, realizez ca trebuie sa urcam spre releu, deci nu e bine ca nu vedem marcaj si ca coboram. Ne intoarcem si vedem cum trec alergatorii mai sus decat noi. Asta e.... macar nu am pierdut decat vreo 400 m si vreo 3 pozitii. Incep sa trag iarasi la deal, un pic ofticat dar panta este mai lunga de data asta, ma mentin in limita a 170bpm, desi simt ca pot trage mai mult nu vreau sa risc sa compromit cursa intrucat mai sunt cam 30km. Pana la releu reusesc sa recuperez toate pozitiile pierdute si chiar sa nu ma mai ratacesc: o schimbare brusca de directie de pe drum pe un pieptis o vad in ultimul moment si ii zic si lui Mihai. De la releu, drumurile noastre se despart, el e pe locul 1 la Semi, eu am pe cineva in fata. Ma uit si in spate si nu vad pe nimeni, e ok, voi aplica tehnica de a trage la deal si a ma odihni in rest in zona 150-160bpm. Vine o coborare pe care iau gelul pentru c asa-si faca efectul pana va veni urmatoarea urcare. Urmeaza o mica parte de "offroad" pe care totusi adidasii de strada se descurca ok, in fond daca stii sa misti picioarele si e uscat nu prea conteaza ce ai in picioare.... Vad sus biserica din Pietroasele si incepe urcarea : alerg sau merg repede, vad pe cineva in urma mea pe coborare, cam 4 min sa fie intre noi si vreo 750m. Ajung in Pietroasele si dau de asfalt si panta de 15%, dar hai sa fac aroganta suprema, sa o alerg pana sus. Adidasii de strada sunt in mediul lor, parca ma imping in sus, ajung sus la biserica unde ma asteptam sa fie apa dar e doar un fotograf, il intreb de CP  dar nu stie unde e, continui urcarea, ajung pe o culme si vad mai jos CP-ul. Aici e o zona faina de explorat, un cimitir dacic, vor reveni intr-o drumetie. Opresc in CP, iau niste glucoza si imi incarc bidonul de bitza de 0.5 l. E enervant sa-l port la spate asa ca-l tin in mana si ma mai recoresc din cand in cand. Nu e cald rau dar totusi alerg si ma bate soarele; incepe ultima urcare spre releu si ma simt minunat, cred ca a intrat bine si gelul asa ca alternez alergarea cu mersul rapid : deviza mea este ca o alergare nu trebuie sa aiba nici un km peste 10 pe mie, stiu ca e imposibil pe trasee tehnice, de altitudine, dar aici chiar nu e cazul. Realizez cat de bine ma simt la o altitudine de 500-700m fata de 2200-2500m. Urcarea este mai abrupta aici decat intre Babele si Omu, dar am ritm mai rapid si puls mai mic. La un moment dat iarasi nu mai vad marcajul.... dar vad releul in fata, ok, o iau pieptis, la un moment dat tot trebuie sa dau de marcaj ceea ce se si intampla. Nu ma simt deloc vinovat ca am scurtat, cred ca s-a compensat cu distanta facuta in plus dupa CP2, aveam sa aflu la final ca multi au taiat drumul de urcare, asta e, pe deal/munte nu exista distante fixe ci doar puncte de trecere.





Ultima parte inainte de releu o panta mare si gata, poza, hai sa aratam ca alergam, abia astept sa-mi reincarc bidonul si sa ma mai racoresc, apa o sa beau mai putina, vine coborarea, consumul va scadea dramatic.
Vad ca mai sunt doar 11 km si parca imi pare rau ca se termina asa repede, iarasi este o senzatie in premiera la o alergare, de obicei abia astept sa se termine ca sa ma odihnesc, dar acum e drept ca nu am tras foarte tare si parca mi-ar mai fi placut o urcare de cateva sute de m.
Incep coborarea pe drumul de la releu si am mereu senzatia ca ma prinde cineva. Ma uit in spate dar nu vad pe nimeni, nu-mi vine nici sa fortez, o las la 4:30-4:40 pe mie la vale, pulsul se duce spe 150, deja e Easy pe bune😀
Incep sa-i prind pe ultimii concurenti de la Semi, ii salut si ei ma incurajeaza, fac iarasi o mica aroganta pe o mica panta la deal, sprint si max HR 175 bpm, vorba aia in Izvor sau Romniceanu trageam mai tare la puls😁.








Dupa ce ajung in luminis realizez ca de aici stiu traseul facut la recunoastere cu Mihai Stanescu, ma rog noi am facut cu totul alt traseu iesind in Izvoru si Salcia si nu in Pietroasele, sincer tura aia a fost mult mai grea decat cursa asta in principal datorita faptului ca nu era marcaj si am orbecait nitel.
Mai exista un ultim CP, puteam sa nu opresc ca mai ssunt 4 km la vale dar iau o banana si mai beau niste Cola, de ce sa ma chinui, acum sunt convins ca asta e clasamentul, nu mai prind pe nimeni si nu ma mai prinde nimeni.
Ajung la final, locul 2 Open in spatele lui Dacian pe care nici macar nu l-am vazut, oricum un timp extraordinar pentru el 3:28 si bun pentru mine 3:41 (un constantean si un asfaltist 😀) puteam probabil un 3:35-3:36 tragand mult dar nu as fi ajuns atat de fresh pe final si nu m-as mai fi bucurat deloc de cursa. E foarte fain sa alergi moderate spre hard la un concurs dar nu hard tot timpul (chiar daca poti asta). Imi pare rau ca n-am mai facut ceva poze avand telefonul la mine, Laurentiu a venit la 6 minute dupa mine si el a facut PB, e drept ca si vremea a fost extrem de favorabila pentru asa ceva.

Dupa premiera, hai sa-l caut pe Costi ca sa ne intoarcem acasa....il vad ca alearga pe strada principala zicandu-mi ca vrea sa-i iasa distanta de maraton, cursa avand aproape 39 km. Asa ca pe ultima coborare il insotesc, 42.25 km, sa fie primiti, e primul lui maraton pe trail (terminat pe asfalt 😀) -

Felicitari, a fost o sambata excelenta, urmeaza o binemeritata odihna si ultimul concurs important pe 2019, MIB  - incercam un Sub3 pentru ca imi place asfaltul !

Ultra Ciucas, ceva ce trebuie facut macar o data in viata chiar daca este asfaltist convins, platist sau doar tont

Dupa 7 ani in care am fost voluntar la acest concurs, asigurand comunicatiile radio am decis ca trebuie sa parcurg si eu tura de ultra ca doar sunt si alergator si deja am depasit borna de 10000 km in picioare in 5 ani de alergat. Ca o paranteza acum 6 ani am ajuns in punctul de la vf. Ulita cu un ATV si apoi a trebuit sa merg pe jos 5 km pana la Stana Nebunu, pe vremea aia era CP8. M-am intalnit pe traseu cu Robert Hajnal cu care am mers (de fapt am gafait la max in timp ce el era relaxat) vreo 2 km (el era la km 50+) dupa care usos, usor s-a dus in fata, mi-a zis ca ia doar apa de la stana si nu are nevoie de nimic altceva, a facut 11:35 in acel an care a fost si recordul cursei. In acel moment nu alergam, dar eram ok pe munte, facem trasee de 40-50 km intr-o zi lumina la pas hotarat, totusi mi-am zis sa ma apuc de alergat ca nu merge de sustinut o cursa lunga doar cu mers rapid pe munte. Asadar am revenit dupa 6 ani ca alergator la aceasta cursa si ca bonus au mai fost adaugati inca 6 km cu inca 450m diferenta de nivel intrucat era prea usoara cursa anterioara si cam veneau pe lumina concurentii :)

Sincer habar nu aveam cum trebuie abordata o cursa de ultra pe munte, am mai facut anul asta Triavna 76km cu 2900m in aproape 9 ore (dintre care ultimile 3 au fost horror) si acum 2 ani Ultra 100 for Children acum 3 ani dar pe asfalt (suprafata favorita). Imi aduceam aminte cu groaza cat de greu mi-a fost de la km 50 la Triavna si cum a trebuit sa stau 10 min si sa mananc o supa intrucat altfel nu mai imi reveneam deloc. Stiam ca la ritmul de acolo nu mai duceam inca 50 km si cu inca 2000m de urcat, deci trebuia sa o iau mai lent. La ultimul antrenament Romniceanu vorbisem cu Octavian Ciorescu si cu David Iancu daca ar fi bine sa stam impreuna macar o parte a cursei. Octavian ne-a zis ca trage la podium (si a iesit pe 4), iar noi am zis ca vedem daca putem sta impreuna intrucat e posibil sa apara diferente mari dupa 30-40 km si nu are rost sa stam unul dupa altul daca ritmul nu ne e natural.

Am ajuns de vineri dupa-masa in Cheia cu fetele dar nu am mai facut nici o tura impreuna. Fi-mea a stat la locurile de joaca, eu mi-am luat kit-ul si am mancat o delicioasa quesadilla vegetariana. Nu m-am hotarat ce sa las la baraj si a ramas ca oricum sa vina Cris cu masina si sa-mi aduca acolo ce am nevoie-speram sa nu fie nevoie sa ma recupereze si gata... Pe la 21:30 cand sa ma duc sa-mi pregatesc echipamentul vad ca mi-am uitat tricoul si pantalonii scurti acasa. Cum cei lungi erau obligatorii si media de temperatura cam 17-19 grade zic ca ma descurc si cu colantii lungi, dar tricou... ma duc la Sala de Sport si-mi iau un Uglow, imi pun numarul, imi fac rucsacul in care imi pun o mare parte a trusei primite in kit, foita (mai aveam si eu una), 3 geluri, 2 batoane si bidonul de hidratare de 0.5l. Mai am o centura in care imi tin telefonul si inca 2 bidoane de 0.25, zic ca 1 l la mine imi ajunge intre CP-uri.

Sambata dimineata, ora 5:20 ma trezesc fara ceas (suna la 5:25) , ma imbrac cu tot cu impermeabil, sunt doar 5 grade, imi pun frontala si ajung la sala de sport, stau 2 min cat sa ma mai incalzesc si la 5:40 mergem la Start ca sa primim GPS trackerele. Aici situatia e cam haotica, se striga numere mici in fata, inghesuiala ramane mai in spate, eu am 3185, cred ca e numar mare, imi caut GPS-ul pe care scrie 185, il pun pe rucsac si ma duc in fata. Abia aici ii gasesc pe Octavian si David. O salut si pe Alexandra Ungureanu, e favorita sa castige la fete si pe la 6:10 cand se crapa de ziua se da si startul. Plec destul de din fata si ma mentin in grup, ii vad pe primii pana la DN, stau in zona de confort si vine si David langa mine si ne hotaram sa vedem daca putem merge impreuna. Desi e inca usor si am forte, ritmul mi se pare acceptabil, adica normal puteam mai tare doar ca stiam ca mai sunt 106 km ...La primul CP luam cateva fructe si apa si vedem un grup foarte mare (20-30 de persoane) care ne-a prins in CP asa ca nu mai pierdem vremea si pornim pe prima urcare ceva mai serioasa. Aici incepem sa mergem, eu imi gasesc un ritm de mers rapid foarte ok cu care reusesc sa mai depasesc cativa concurenti; unii gafaiau foarte puternic, David chiar le-a zis sa o ia ma usor, noi ramanem in zona de confort si discutam. Ajungem la urcarea de pe Paraul Sterp si aici David mi-a zis ca vrea sa mearga nu sa alerge, dar pana la urma cat nu a fost tehnic si panta mare l-am alergat la un 6:30-7 pe mie. Asa am mai recuperat cateva pozitii doar ca la iesirea din padure ne-am abatut cateva sute de m.  

Fiind multi in grup, ne-am prins pe unde e traseul si am revenit in el. Sus il salut pe Octavian – radioamatorul yo3ipt, ii fac apel pe video in direct si imi raspunde :) Apoi am ajuns la Cabana Ciucas, trompete, vuvuzele, felicitari de parca se termina cursa si era abia km 23, activez si cabana cu o noua legatura live cu Vlad yo3ihg. Intreb unde e apa si mi se zice la 6 km (mare greseala, apa era la 14 km...) deci imi iau doar 0.5l in centura, apoi ajungem in Vf. Ciucas;

 Psihologic stam bine stiind ca asta e cea mai mare altitudine si ca ne simtim inca odihniti. Urmeaza coborarea spre Bratocea si bucla groazei ... dar coborarea cel putin chiar ne place. Jos cer niste apa si bietul voluntar imi da 0.25 l din sticla lui, ii zic ca la cab. Ciucas mi s-a zis de 6 km si de asta n-am luat 1 l ci doar 0,5....apoi vine urcarea, la inceput cu panta decenta, apoi usor, usor devine pieptis. Aici mai prindem cativa concurenti pana cand mie mi se face foame, am auzit la propriu cum gemea stomacul, David se duce mai in fata pe urcarea aia naspa si eu opresc putin sa bag un baton cu chia. Isi face efectul in 5 min si stomacul e ok si eu ma tarasc pana sus. Apoi vine o coborare lunga spre Bratocea si ma simt din nou bine. Vad cativa concurenti si cred ca unul e David, undeva la 2 km in fata, dar dupa 2 curbe il prind, iar cel din fata era altcineva :) . Pe coborare o iau nitel in fata lui si stabilim ca sa incercam sa mergem impreuna dar sa ne si distantam nitel pe bucatiile la care fiecare e nitel mai bun : eu pe plat/coborare/urcare usoara, David pe tehnice si urcare pieptis. Ajung la Bratocea cu 1 min inaintea lui David, bag multa mancarica aici, iau si glocoza si bag si primul gel. David zice ca are 7 geluri, era deja la al 3 lea, eu n-am luat niciodata ma mult de 2/zi si nu vreau sa-mi fac stomcul praf. Aici ne prind fetele : Adriana si Alexandra, noi am stat cam 10 min, ele au plecat dupa vreo 5. Pornim incet (ca sa asimilam ce am mancat) spre vf. Grohotis, David iar zice ca nu vrea sa alerge, dar sunt pasaje de plat si coborare pe care nu ai cum sa nu le alergi, asa ca il conving si alergam tot ce nu are panta mare la deal. Asa prindem prima echipa de baieti pe Sebastian si Razvan, eram deja pe portiunea de mers spre varf. Dupa Grohotis a venit o coborare criminala (cel putin pentru un asfaltist ca mine) si apoi am mai alergat nitel pe drum, tot asa prieteneste dupa care ajungem pe vf. Ulita si incepe balaureala si hagiul, adica exact partile pe care le urasc cel mai mult ....Dragos, yo3iva ne zice ca stana Nebunu este la 2 km, o mare gresela sunt 5.5 km care ii faci intr-o ora datorita faptului ca nu e drum sau poteca pana acolo ci doar marcaje. Nu am fortat deloc pe bucata asta dar totusi am mai prins cativa baieti, cred ca unii se ratacisera, era intradevar nasol sa descifrezi singur drumul intrucat nu e nici un drum. Pana la urma iesim si vedem un cioban care ne linisteste si zice ca stana e la vreo 10-15 km... dar noi stiam ca atata e pana la baraj deci am tras concluzia (corecta) ca stana Nebunu nu mai exista. Totusi voluntarii erau acolo si ne-au ajutat cu apa si ceva mancare. De aici a inceput sa fie mai simplu, tot nu este o poteca circulata dar fiind pe coama si prin padure este ceva mai abordabila. Bineinteles ca o coborare are cel putin 200m de urcari dar stiam ca pentru 10 km si 600 m de coborat este un lucru inevitabil. Aici i-am lasat in urma pe ceilalti baieti si inainte de baraj apopare Robert Hajnal la un Hi5, ne zice ca suntem “good” si ca terminam pe lumina. Destul de optimsit dar ne simtim bine, aflam la baraj ca suntem in primii 20. Aici e si fi-mea si sotia care ne incurajeaza. Cris imi zice ca arat bine si m-a vazut ca am avut si momente nasoale la terminarea curselor mai scurte la care am tras, mancam o ciorba, ciugulim ceva, pauza programata de 10 min, apoi pornim pe baraj spre Vf. lui Crai. David zice sa nu mai alergam ca sa ne facem digestia, eu stiu ca vine panta mare dupa baraj si ca pe baraj macar un 6:30 pe mie nu o sa ne omoare; din nou am avut dreptate, pe urcarea abrupta ne odihnim (eu iau al 2 lea gel) si mai depasim un concurent, apoi vin bucati de relativ plat sau fals plat pe care le alergam la un 7-8 pe mie, o tinem asa pana cand incepe urcarea serioasa inainte de izvor. Inca e soare si le vedem pe fete sus aproape de Vf. lui Crai, David zice ca nu le prindem...ok, zic si eu: nu le prindem acum, data viitoare 😁 . David zice ca-l doare rau piciorul de la o basica, ii dau nitel leocoplast din trusa si ma bucur ca am luat-o cu mine, stiu ce stiu organizatorii cu echipamentul asta.... dar ma bucur din nou ca am ales pantofii Columbia Mountrail, nu am absolut nimic la picioare, este km 78. Pana sus in Crai mai prindem un baiat sus care se plangea de probleme cu stomacul. Nu stam mult in CP (in care am fost voluntar ultimii 2 ani) si ii dam la vale, de fapt drumul se mentine cam 6 km pe o curba de nivel la 1350m altitudine, aici prindem si apusul, telefonul e cam descarcat asa ca nu mai fac poze, sa-l am in caz ca ....  Pana in Tabla Butii, baiatul lasat la baraj ne prinde, ne zice ca si-a revenit si ne da ceata, tocmai se facuse intuneric in padure si ne pornim frontalele. Pentru mine e prima alergare nocturna pe munte, vad ca frontala chinezeasca de 30 lei e mult mai puternica decat cea scumpa si de fitze 😁  a lui David, asa ca nici nu stiu daca a avut-o sau nu aprinsa, cert e ca eu luminam 20-30m fara probleme. La Tabla Butii ma salut cu Madalin yo3iou, dar ne zice ca-s numai 2 km pana la V. Stanii si sunt 3.5 (aproape dublu), nu-i bai ca e la vale dar psiholgic, atunci cand esti la km 90 conteaza sa stii ca-s 2 sau 4 km pana in urmatorul CP. Ajungem in V. Stanii si aici iarasi, chiote, focuri, mancare, loc special sa te opresti, David imi zice ca a abandonat o data aici, asa ca nu stam mult, bagam mult pepene verde : apa si zahar si plecam spre ultima si cea mai scarboasa urcare. Spre surprinderea mea, urcarea incepe ok, adica cu panta mica, chiar jubilez cand vad 1100 m pe altimetru si stiam ca la 1650 era creasta, deci 500 si ceva, uf si vine si pieptisul, ma agat cu mainile, David foloseste niste bete de lemn, se rup si alea, injuram, gafaim si scoatem din noi toti samburii de pepene. Aici il prindem si pe baiatul ce ne-a depasit si care vine cu noi pana pe creasta care e la 1710 si nu la 1650 cum stiam din amintirile Garmin-ului (mama lui de precizie...) Totusi pe creasta ne revenim, David m-a asteptat nitel, il simteam mai puternic pe pieptisul ala, dar acum e urcare mai mica, mai e si plat si mici coborari asa ca imi revin si preiau putin conducerea. Tot cautand “La Rascruce” aveam senzatia ca mergem spre Cabana Ciucas si chiar imi era groaza sa nu gresim “stanga” si chiar sa ajungem la Ciucas. Creasta era foarte bine marcata (era si senin) cu semnalizatoare rosii de bicla asa ca n-am avut probleme de orientare. Am trecut si pe langa camera live si in sfarsit am ajuns la Rascruce, era km 100, inca 8 la vale, practic cursa s-a terminat – doar sa avem grija pe coborarea pana la Silva care este abrupta inainte de cabana. Trecem si de obstacolul asta si ajungem in jurul orei 23 la Silva. David zicea ca ajungem duminica la finish, eu l-am contrazis mereu si am zis ca ajungem sambata si iarasi am avut dreptate, de aici in sfarsit imi da si el dreptate : Inca 6 km la vale, e clar ca vom fi sambata la finish, nu mai am nici o emotie ca stiu ca e usor de aici. Ne hidratam, mai luam ceva de mancat si din reflex (si degeaba acum) iau si 0.5 l de apa. Nu am mai simtit micile urcari, vedem 2 ochi mici pe dreapta in padure, o vulpe si dupa 2 km vedem niste oameni luminosi, ursii de obicei nu arata asa. Eu incep sa-mi revin si sa vreau sa trag, dar David rasufla mai greu si 2-3 minute in plus sau minus nu mai conteaza, o lasam la 6 pe mie, poate nitel sub. Trecem pe sub podul de la DN, intram in Cheia, salutam oamenii, ne saluta si ei pe noi, urmeaza o ultima urcare de 7 m inainte de coborarea finala, o alergam accelerat din aroganta dar eu vreau ca aroganta maxima sa termin ultimul km cu cel mai rapid pace si eventual sub 4 pe mie:

  

David ma injura dar se tine de mine, hotarasem sa terminam impreuna dar mie imi era greu sa incetinesc si brusc apare si grupul TTR la incurajare : Cosmin, Gigi, mai in gluma, mai in serios ii zic lui David, hai sa le dam ceatza ca ei nu se asteapta sa-i dam tare la final 😜 – nu vreau sa ma gandesc la ce a simtit David, dar eu eram in sfarsit pe asfalt si viteza mare ma facea sa-mi alunge orice durere, in speciala aia de la glezne – eram in sfarsit in siguranta si fiecare pas era la fel . Terminam impreuna, ma opresc din gafait si supriza, nici o durere, afara de ceva la gat (datorita posturii, peste 30 km am stat stresat sa nu pic....) , picioarele ok, nici o basica, chiar si Cris e surprinsa ca “arati prea bine pentru aproape 110km” . David e preluat de Bianca, eu merg acasa sa fac baie, de fapt de la Varful lui Crai aveam in minte doar momentul de baie cu apa calda, sorry, da o sa dati cu pietre in mine muntomanilor, dar nu stau la cort dupa 17 ore de alergat, mai bine mai alerg inca pe atat si ajung la o cladire cu BAIE !!!

 Pe David l-au pus inaintea mea in clasament datorita tracker-ului, se pare ca al lui a mers mai bine, dar nu mai conteaza, am facut 17:25 din care moving-ul a fost sub 16:15 din care efectiv am alergat cam 9 ore si 7 si ceva am mers sau cel putin asa zice Strava. In concluzie a fost o cursa reusita si la anul daca si sigur o voi aborda nitel mai tare sper sa ma incadrez sub 16 ore; posibil sa facem echipa, eu trebuie sa ma antrenez pe montane cu panta scarboasa gen Bucsoiu si David in rest pe plat si pante mici : ne vedem la Romniceanu, eu mai tare pe scari, David mai tare pe plat, iar Alexandra Ungureanu ne-a facut pe amandoi 😁,  ceea ce ne face sa-i mai spunem inca o data :  Felicitari !!!!

A doua zi, toti ultramaratonistii sunt felicitati, este o atmosfera faina, toti suntem prieteni chiar daca am concurat cu o zi inainte. Eu sunt multumit ca nu ma doare nimic, nu am reusit sa pic niciodata desi era cat p-aci si ma gandesc deja la o alergare de recovery dar pe ASFALT !

Tot duminica m-am bucurat ca fi-mea a iesit printre primii, a 3 a la fete la cursa copiilor, mi-a zis iarasi ca se va antrena cu mine desi stiu ca urmatorul ei antrenament va fi o noua cursa 👲