Dupa 7 ani in care am fost voluntar
la acest concurs, asigurand comunicatiile radio am decis ca trebuie sa parcurg
si eu tura de ultra ca doar sunt si alergator si deja am depasit borna de 10000
km in picioare in 5 ani de alergat. Ca o paranteza acum 6 ani am ajuns in
punctul de la vf. Ulita cu un ATV si apoi a trebuit sa merg pe jos 5 km pana la
Stana Nebunu, pe vremea aia era CP8. M-am intalnit pe traseu cu Robert Hajnal
cu care am mers (de fapt am gafait la max in timp ce el era relaxat) vreo 2 km
(el era la km 50+) dupa care usos, usor s-a dus in fata, mi-a zis ca ia doar
apa de la stana si nu are nevoie de nimic altceva, a facut 11:35 in acel an
care a fost si recordul cursei. In acel moment nu alergam, dar eram ok pe
munte, facem trasee de 40-50 km intr-o zi lumina la pas hotarat, totusi mi-am
zis sa ma apuc de alergat ca nu merge de sustinut o cursa lunga doar cu mers
rapid pe munte. Asadar am revenit dupa 6 ani ca alergator la aceasta cursa si
ca bonus au mai fost adaugati inca 6 km cu inca 450m diferenta de nivel
intrucat era prea usoara cursa anterioara si cam veneau pe lumina concurentii
:)
Sincer habar nu aveam cum trebuie
abordata o cursa de ultra pe munte, am mai facut anul asta Triavna 76km cu 2900m
in aproape 9 ore (dintre care ultimile 3 au fost horror) si acum 2 ani Ultra 100
for Children acum 3 ani dar pe asfalt (suprafata favorita). Imi aduceam aminte
cu groaza cat de greu mi-a fost de la km 50 la Triavna si cum a trebuit sa stau
10 min si sa mananc o supa intrucat altfel nu mai imi reveneam deloc. Stiam ca
la ritmul de acolo nu mai duceam inca 50 km si cu inca 2000m de urcat, deci trebuia
sa o iau mai lent. La ultimul antrenament Romniceanu vorbisem cu Octavian
Ciorescu si cu David Iancu daca ar fi bine sa stam impreuna macar o parte a
cursei. Octavian ne-a zis ca trage la podium (si a iesit pe 4), iar noi am zis
ca vedem daca putem sta impreuna intrucat e posibil sa apara diferente mari
dupa 30-40 km si nu are rost sa stam unul dupa altul daca ritmul nu ne e natural.
Am ajuns de vineri dupa-masa in Cheia
cu fetele dar nu am mai facut nici o tura impreuna. Fi-mea a stat la locurile
de joaca, eu mi-am luat kit-ul si am mancat o delicioasa quesadilla vegetariana.
Nu m-am hotarat ce sa las la baraj si a ramas ca oricum sa vina Cris cu masina
si sa-mi aduca acolo ce am nevoie-speram sa nu fie nevoie sa ma recupereze si
gata... Pe la 21:30 cand sa ma duc sa-mi pregatesc echipamentul vad ca mi-am
uitat tricoul si pantalonii scurti acasa. Cum cei lungi erau obligatorii si
media de temperatura cam 17-19 grade zic ca ma descurc si cu colantii lungi,
dar tricou... ma duc la Sala de Sport si-mi iau un Uglow, imi pun numarul, imi
fac rucsacul in care imi pun o mare parte a trusei primite in kit, foita (mai
aveam si eu una), 3 geluri, 2 batoane si bidonul de hidratare de 0.5l. Mai am o
centura in care imi tin telefonul si inca 2 bidoane de 0.25, zic ca 1 l la mine
imi ajunge intre CP-uri.
Sambata dimineata, ora 5:20 ma
trezesc fara ceas (suna la 5:25) , ma imbrac cu tot cu impermeabil, sunt doar 5
grade, imi pun frontala si ajung la sala de sport, stau 2 min cat sa ma mai
incalzesc si la 5:40 mergem la Start ca sa primim GPS trackerele. Aici situatia
e cam haotica, se striga numere mici in fata, inghesuiala ramane mai in spate,
eu am 3185, cred ca e numar mare, imi caut GPS-ul pe care scrie 185, il pun pe
rucsac si ma duc in fata. Abia aici ii gasesc pe Octavian si David. O salut si
pe Alexandra Ungureanu, e favorita sa castige la fete si pe la 6:10 cand se
crapa de ziua se da si startul. Plec destul de din fata si ma mentin in grup,
ii vad pe primii pana la DN, stau in zona de confort si vine si David langa mine
si ne hotaram sa vedem daca putem merge impreuna. Desi e inca usor si am forte,
ritmul mi se pare acceptabil, adica normal puteam mai tare doar ca stiam ca mai
sunt 106 km ...La primul CP luam cateva fructe si apa si vedem un grup foarte
mare (20-30 de persoane) care ne-a prins in CP asa ca nu mai pierdem vremea si
pornim pe prima urcare ceva mai serioasa. Aici incepem sa mergem, eu imi gasesc
un ritm de mers rapid foarte ok cu care reusesc sa mai depasesc cativa
concurenti; unii gafaiau foarte puternic, David chiar le-a zis sa o ia ma usor,
noi ramanem in zona de confort si discutam. Ajungem la urcarea de pe Paraul
Sterp si aici David mi-a zis ca vrea sa mearga nu sa alerge, dar pana la urma
cat nu a fost tehnic si panta mare l-am alergat la un 6:30-7 pe mie. Asa am mai
recuperat cateva pozitii doar ca la iesirea din padure ne-am abatut cateva sute
de m.
Fiind multi in grup, ne-am prins pe unde e traseul si am revenit in el. Sus
il salut pe Octavian – radioamatorul yo3ipt, ii fac apel pe video in direct si
imi raspunde :) Apoi am ajuns la Cabana Ciucas, trompete, vuvuzele, felicitari
de parca se termina cursa si era abia km 23, activez si cabana cu o noua
legatura live cu Vlad yo3ihg. Intreb unde e apa si mi se zice la 6 km (mare
greseala, apa era la 14 km...) deci imi iau doar 0.5l in centura, apoi ajungem in
Vf. Ciucas;
Psihologic stam bine stiind ca asta e cea mai mare altitudine si ca
ne simtim inca odihniti. Urmeaza coborarea spre Bratocea si bucla groazei ...
dar coborarea cel putin chiar ne place. Jos cer niste apa si bietul voluntar
imi da 0.25 l din sticla lui, ii zic ca la cab. Ciucas mi s-a zis de 6 km si de
asta n-am luat 1 l ci doar 0,5....apoi vine urcarea, la inceput cu panta decenta,
apoi usor, usor devine pieptis. Aici mai prindem cativa concurenti pana cand
mie mi se face foame, am auzit la propriu cum gemea stomacul, David se duce mai
in fata pe urcarea aia naspa si eu opresc putin sa bag un baton cu chia. Isi
face efectul in 5 min si stomacul e ok si eu ma tarasc pana sus. Apoi vine o
coborare lunga spre Bratocea si ma simt din nou bine. Vad cativa concurenti si
cred ca unul e David, undeva la 2 km in fata, dar dupa 2 curbe il prind, iar cel din fata
era altcineva :) . Pe coborare o iau nitel in fata lui si stabilim ca sa incercam sa mergem impreuna dar sa ne si distantam nitel pe bucatiile la care fiecare e nitel mai bun : eu pe plat/coborare/urcare usoara, David pe tehnice si urcare pieptis. Ajung la Bratocea cu 1 min inaintea lui David, bag multa mancarica
aici, iau si glocoza si bag si primul gel. David zice ca are 7 geluri, era deja
la al 3 lea, eu n-am luat niciodata ma mult de 2/zi si nu vreau sa-mi fac stomcul
praf. Aici ne prind fetele : Adriana si Alexandra, noi am stat cam 10 min, ele
au plecat dupa vreo 5. Pornim incet (ca sa asimilam ce am mancat) spre vf.
Grohotis, David iar zice ca nu vrea sa alerge, dar sunt pasaje de plat si
coborare pe care nu ai cum sa nu le alergi, asa ca il conving si alergam tot ce
nu are panta mare la deal. Asa prindem prima echipa de baieti pe Sebastian si
Razvan, eram deja pe portiunea de mers spre varf. Dupa Grohotis a venit o
coborare criminala (cel putin pentru un asfaltist ca mine) si apoi am mai alergat
nitel pe drum, tot asa prieteneste dupa care ajungem pe vf. Ulita si incepe
balaureala si hagiul, adica exact partile pe care le urasc cel mai mult ....Dragos,
yo3iva ne zice ca stana Nebunu este la 2 km, o mare gresela sunt 5.5 km care ii
faci intr-o ora datorita faptului ca nu e drum sau poteca pana acolo ci doar marcaje.
Nu am fortat deloc pe bucata asta dar totusi am mai prins cativa baieti, cred
ca unii se ratacisera, era intradevar nasol sa descifrezi singur drumul intrucat
nu e nici un drum. Pana la urma iesim si vedem un cioban care ne linisteste si
zice ca stana e la vreo 10-15 km... dar noi stiam ca atata e pana la baraj deci
am tras concluzia (corecta) ca stana Nebunu nu mai exista. Totusi voluntarii
erau acolo si ne-au ajutat cu apa si ceva mancare. De aici a inceput sa fie mai
simplu, tot nu este o poteca circulata dar fiind pe coama si prin padure este
ceva mai abordabila. Bineinteles ca o coborare are cel putin 200m de urcari dar
stiam ca pentru 10 km si 600 m de coborat este un lucru inevitabil. Aici i-am
lasat in urma pe ceilalti baieti si inainte de baraj apopare Robert Hajnal la
un Hi5, ne zice ca suntem “good” si ca terminam pe lumina. Destul de optimsit
dar ne simtim bine, aflam la baraj ca suntem in primii 20. Aici e si fi-mea si
sotia care ne incurajeaza. Cris imi zice ca arat bine si m-a vazut ca am avut
si momente nasoale la terminarea curselor mai scurte la care am tras, mancam o ciorba,
ciugulim ceva, pauza programata de 10 min, apoi pornim pe baraj spre Vf. lui
Crai. David zice sa nu mai alergam ca sa ne facem digestia, eu stiu ca vine
panta mare dupa baraj si ca pe baraj macar un 6:30 pe mie nu o sa ne omoare;
din nou am avut dreptate, pe urcarea abrupta ne odihnim (eu iau al 2 lea gel) si mai depasim un
concurent, apoi vin bucati de relativ plat sau fals plat pe care le alergam la
un 7-8 pe mie, o tinem asa pana cand incepe urcarea serioasa inainte de izvor. Inca
e soare si le vedem pe fete sus aproape de Vf. lui Crai, David zice ca nu le
prindem...ok, zic si eu: nu le prindem acum, data viitoare 😁 . David zice ca-l doare rau piciorul de la o basica,
ii dau nitel leocoplast din trusa si ma bucur ca am luat-o cu mine, stiu ce
stiu organizatorii cu echipamentul asta.... dar ma bucur din nou ca am ales pantofii
Columbia Mountrail, nu am absolut nimic la picioare, este km 78. Pana sus in
Crai mai prindem un baiat sus care se plangea de probleme cu stomacul. Nu stam
mult in CP (in care am fost voluntar ultimii 2 ani) si ii dam la vale, de fapt
drumul se mentine cam 6 km pe o curba de nivel la 1350m altitudine, aici
prindem si apusul, telefonul e cam descarcat asa ca nu mai fac poze, sa-l am in
caz ca .... Pana in Tabla Butii, baiatul
lasat la baraj ne prinde, ne zice ca si-a revenit si ne da ceata, tocmai se facuse intuneric in
padure si ne pornim frontalele. Pentru mine e prima alergare nocturna pe munte,
vad ca frontala chinezeasca de 30 lei e mult mai puternica decat cea scumpa si
de fitze 😁 a lui David, asa ca nici nu
stiu daca a avut-o sau nu aprinsa, cert e ca eu luminam 20-30m fara probleme.
La Tabla Butii ma salut cu Madalin yo3iou, dar ne zice ca-s numai 2 km pana la
V. Stanii si sunt 3.5 (aproape dublu), nu-i bai ca e la vale dar psiholgic, atunci
cand esti la km 90 conteaza sa stii ca-s 2 sau 4 km pana in urmatorul CP.
Ajungem in V. Stanii si aici iarasi, chiote, focuri, mancare, loc special sa te
opresti, David imi zice ca a abandonat o data aici, asa ca nu stam mult, bagam
mult pepene verde : apa si zahar si plecam spre ultima si cea mai scarboasa
urcare. Spre surprinderea mea, urcarea incepe ok, adica cu panta mica, chiar jubilez
cand vad 1100 m pe altimetru si stiam ca la 1650 era creasta, deci 500 si ceva,
uf si vine si pieptisul, ma agat cu mainile, David foloseste niste bete de
lemn, se rup si alea, injuram, gafaim si scoatem din noi toti samburii de pepene. Aici il
prindem si pe baiatul ce ne-a depasit si care vine cu noi pana pe creasta care
e la 1710 si nu la 1650 cum stiam din amintirile Garmin-ului (mama lui de
precizie...) Totusi pe creasta ne revenim, David m-a asteptat nitel, il simteam
mai puternic pe pieptisul ala, dar acum e urcare mai mica, mai e si plat si mici
coborari asa ca imi revin si preiau putin conducerea. Tot cautand “La Rascruce”
aveam senzatia ca mergem spre Cabana Ciucas si chiar imi era groaza sa nu
gresim “stanga” si chiar sa ajungem la Ciucas. Creasta era foarte bine marcata
(era si senin) cu semnalizatoare rosii de bicla asa ca n-am avut probleme de
orientare. Am trecut si pe langa camera live si in sfarsit am ajuns la Rascruce,
era km 100, inca 8 la vale, practic cursa s-a terminat – doar sa avem grija pe
coborarea pana la Silva care este abrupta inainte de cabana. Trecem si de
obstacolul asta si ajungem in jurul orei 23 la Silva. David zicea ca ajungem duminica la finish, eu
l-am contrazis mereu si am zis ca ajungem sambata si iarasi am avut dreptate, de aici in sfarsit imi da si el dreptate : Inca 6 km la vale, e clar ca vom fi sambata la finish, nu mai am nici o emotie
ca stiu ca e usor de aici. Ne hidratam, mai luam ceva de mancat si din reflex
(si degeaba acum) iau si 0.5 l de apa. Nu am mai simtit micile urcari, vedem 2
ochi mici pe dreapta in padure, o vulpe si dupa 2 km vedem niste oameni luminosi,
ursii de obicei nu arata asa. Eu incep sa-mi revin si sa vreau sa trag, dar David
rasufla mai greu si 2-3 minute in plus sau minus nu mai conteaza, o lasam la 6
pe mie, poate nitel sub. Trecem pe sub podul de la DN, intram in Cheia, salutam
oamenii, ne saluta si ei pe noi, urmeaza o ultima urcare de 7 m inainte de
coborarea finala, o alergam accelerat din aroganta dar eu vreau ca aroganta maxima
sa termin ultimul km cu cel mai rapid pace si eventual sub 4 pe mie:
David ma injura dar se tine de
mine, hotarasem sa terminam impreuna dar mie imi era greu sa incetinesc si
brusc apare si grupul TTR la incurajare : Cosmin, Gigi, mai in
gluma, mai in serios ii zic lui David, hai sa le dam ceatza ca ei nu se asteapta sa-i dam tare la final 😜 – nu vreau sa ma
gandesc la ce a simtit David, dar eu eram in sfarsit pe asfalt si viteza mare
ma facea sa-mi alunge orice durere, in speciala aia de la glezne – eram in
sfarsit in siguranta si fiecare pas era la fel . Terminam impreuna, ma
opresc din gafait si supriza, nici o durere, afara de ceva la gat (datorita
posturii, peste 30 km am stat stresat sa nu pic....) , picioarele ok, nici o basica, chiar si Cris e surprinsa ca “arati prea bine pentru aproape 110km” . David e preluat de Bianca, eu merg acasa sa
fac baie, de fapt de la Varful lui Crai aveam in minte doar momentul de baie cu
apa calda, sorry, da o sa dati cu pietre in mine muntomanilor, dar nu stau la
cort dupa 17 ore de alergat, mai bine mai alerg inca pe atat si ajung la o
cladire cu BAIE !!!
Pe David l-au pus inaintea mea in clasament datorita tracker-ului,
se pare ca al lui a mers mai bine, dar nu mai conteaza, am facut 17:25 din care
moving-ul a fost sub 16:15 din care efectiv am alergat cam 9 ore si 7 si ceva am
mers sau cel putin asa zice Strava. In concluzie a fost o cursa reusita si la
anul daca si sigur o voi aborda nitel mai tare sper sa ma incadrez sub 16 ore;
posibil sa facem echipa, eu trebuie sa ma antrenez pe montane cu panta scarboasa
gen Bucsoiu si David in rest pe plat si pante mici : ne vedem la Romniceanu, eu
mai tare pe scari, David mai tare pe plat, iar Alexandra Ungureanu ne-a facut
pe amandoi 😁, ceea ce ne face sa-i mai
spunem inca o data : Felicitari !!!!
A doua zi, toti ultramaratonistii sunt felicitati, este o atmosfera faina, toti suntem prieteni chiar daca am concurat cu o zi inainte. Eu sunt multumit ca nu ma doare nimic, nu am reusit sa pic niciodata desi era cat p-aci si ma gandesc deja la o alergare de recovery dar pe ASFALT !
Tot duminica m-am bucurat ca fi-mea a iesit printre primii, a 3 a la fete la cursa copiilor, mi-a zis iarasi ca se va antrena cu mine desi stiu ca urmatorul ei antrenament va fi o noua cursa 👲
